de Mădălina Şerban
Piesa lui Albert Camus, Caligula, în regia lui Laszlo Bocsardi, (traducere Alice Georgescu). Îi (re)aduce în scenă, între alţii, pe׃ Sorin Leoveanu (Caligula), Ilie Gheorghe (Cherea), Valentin Mihali (Helicon), Gabriela Baciu (Caesonia), precum şi un debutant pe scena craioveană – Vlad Popescu.
Lumina palidă şi bolnavă a lumânărilor aprinse te învăluie într-o lume a umbrelor, o lume duală. Pe scena gri, oglinzi şi un sicriu rece. În interiorul său, două trupuri, Caligula, alături de Drusilla, sora şi iubita lui moartă. Împăratul „nebun” începe un joc al dedublării, în care binele şi răul sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Adus la viaţă, el încearcă să învie morţii, începe să caute luna de pe cer, caută perfecţiunea, lumina, singura dorinţă este să înţeleagă moartea.
Sorin Leoveanu construieşte un personaj impresionant, de o frumuseţe glacială, care întinde capcane raţiunii. Nebunia lui e perfect logică, cruzimea este justificată, singurul capriciu este moartea. Finalul îl găseşte pe Caligula în sicriul în care intră de unul singur, doborât apoi de suliţele supuşilor.
