TURUL ERASMUS- PARTEA A II-A
Irina Busuioc, absolventă de Jurnalism, promoția 2016, a fost plecată în Franța la Université de Bourgogne din Dijon prin programul Erasmus în ultimul an de facultate, în primul semestru al anului universitar 2015-2016.
Haideți să vedem ce a reprezentat experiența Erasmus pentru Irina.
Luiza Feroiu: De ce ai ales Franța?
Irina Busuioc: Opţiunile erau limitate, ca de obicei, la Universitatea din Craiova. Facultatea de Litere nu avea, la acel moment, parteneriate Erasmus cu ţări anglofone. Îmi doream să studiez în limba pe care o stăpâneam cel mai bine, dar nu s-a putut. La o zi după ce mi-am depus dosarul de înscriere, am aflat că se ivise un loc în Turcia. Dar am preferat să studiez jurnalismul într-o ţară care pune accentul pe exprimarea liberă a ideilor. Aşa că am ales Franţa.
L. F. : Cum de te-ai decis să aplici pentru Erasmus? Nu ți-a fost teamă să pleci?
I. B. : Îmi dorisem de foarte mult timp să studiez în străinătate, dar, cum nu îmi permisesem financiar, mi-am promis să gust puţin din lumea universităţilor din afară.
L. F. : Cum a fost prima zi/ săptămână acolo? Cum te-ai adaptat?
I. B. : Am ajuns în Dijon cu cinci zile mai devreme, ca să mă obişnuiesc cu campusul şi oraşul. Prima săptămână a fost confuză. Ca student Erasmus, puteam să-mi aleg propriile cursuri, aşa că am participat la cât mai multe, ca apoi să le aleg pe cele finale. M-am adaptat din mers, coordonatoarea programului avea prea mulți studenți în grijă și prea puțin timp și răbdare la dispoziție.
L. F. : Ce ți s-a părut cel mai greu?
I. B. : Toate cursurile se ţineau în limba franceză, iar nivelul meu era, cel mult, mediu. Mi l-am îmbunătățit cu mult, până la sfârșitul semestrului. Majoritatea francezilor erau fie prea mândri să converseze în altă limbă, fie nu se pricepeau deloc.
L. F. : Ce ți-a plăcut cel mai mult?
I. B. : Faptul că am locuit într-un cămin de studenți veniți din mai toate colțurile lumii mi-a dat șansa să învăț cât mai multe despre ei și să leg prietenii de durată. India, China, Taiwan, Africa, Europa. O mulțime de culturi și mentalități diferite sub același acoperiș, la două-trei uși depărtare.
L. F. : Ce locuri ai vizitat? Cu ce amintiri ai rămas?
I. B. : Am vizitat o mulțime de orășele în regiunile Alsacia și Lorena în excursii organizate de ONG-ul studențesc ESN InsiDijon. Localitatea Gérardmer, unde lacul era mai limpede ca lacrima, castelul medieval Haut-Kœnigsbourg, care încă se mai ținea bine pe picioare, rezervația Montagne de Singes, unde turiștii puteau să întindă mâncare maimuțelor domesticite care se odihneau la marginea drumului. Pe scurt, zona munților Vosgi. Am vizitat și Parisul, încă „inocent”, cu exact două săptămâni înainte de atentate: Muzeul Luvru, Turnul Eiffel, Catedrala Notre-Dame, Jardin des Tuileries. Pe lângă fotografii, am învățat ce înseamnă cu adevărat o țară europeană occidentală.
L. F.: Ce activități ai făcut?
I. B. : Pentru că eram studentă, puteam să particip, gratuit, la diverse sporturi, în campus. Din când în când, mai mergeam la baschet și la obișnuitele serate organizate pentru studenții internaționali, unde găseai brânzeturi, vin și feluri de mâncare tradiționale.
L. F. : Cum au fost colegii și profesorii?
I. B. : Cum puteam să merg la cursuri din ani diferiți, aveam parte și de colegi cu care nu aveam timp să vorbesc. Cei mai mulți profesori erau dificili, ba chiar, la un moment dat, unul dintre ei m-a tratat cu răceală și dispreț.
L. F. : Cum ți s-au părut examenele?
I. B. : Destul de dificile. Cele mai multe s-au bazat pe teorie, se cereau, în medie, cel puțin trei pagini scrise. Informațiile predate la curs nu erau de ajuns, trebuia să muncim individual la bibliotecă pentru sinteze din bibliografia primită de la profesori. Foarte puține au constat în proiecte de cercetare, cu metodologie, pe bază de articole științifice etc.
L. F. : Descrie-mi puțin cum decurgea o zi din viața ta.
I. B. : Cele mai multe zile de facultate erau aglomerate, dar o să mă limitez la cea de luni, de exemplu. Mă trezeam devreme, luam tramvaiul până în centrul orașului, la unul din puținele sedii ale facultății care nu se aflau în campus. Aveam „Droit des médias”, apoi mă întorceam în campus. Nu se țineau niciodată cursuri între 12:00 și 14:00; intervalul ăsta orar era folosit de studenți pentru recreere și pentru luat prânzul la cantină prin serviciul CROUS. Pentru 2,20 euro, găseai o gamă variată de feluri de mâncare. De la 14:00, mă întorceam la facultate, aveam parte de alte câteva cursuri și seminarii, iar la 20:00 mă întorceam ori la cămin, ori la bibliotecă (care era deschisă până la 23:00). Acolo, fie începeam să mai lucrez la limba franceză, fie mă ocupam să-mi caut bibliografie pentru teme și proiecte.
L. F. : Ai regretat alegerea făcută?
I. B. : Singurul lucru pe care l-am regretat a fost faptul că nu am avut parte de cursuri care să pună accentul cu adevărat pe practică. Profilul de jurnalism de la Université de Bourgogne punea prea mult preț pe literatură, sociologie și filozofie și lipseau cursurile aplicate de radio și TV (cu excepția unui curs de analiză a imaginii).
L. F. : Au fost momente când ai simțit că vrei să renunți?
I. B. : Nu.
L. F. : S-a schimbat ceva la tine după această experiență? Ce anume?
I. B. . : Am învățat să fiu mai tolerantă cu diferite culturi și am învățat să tratez situațiile dificile la rece.
L. F. . : Spune-mi, te rog, în câteva cuvinte-cheie ce a însemnat experiența Erasmus pentru tine.
I. B. : Schimbare, determinare, randament.
Luiza Feroiu