Despre viată vorbește francezul Philippe Petit, acesta este un funambul care, în 1974, a traversat pe o frânghie, la o înălțime de 400m, distanța dintre Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York. Experiența trăită de el a rezumat-o simplu: „Pentru mine, asta e viață”, și a fost redată în The Walk, un film despre ambiție pasiune și viață.
Regizorul filmului este Robert Zemeckis (Back to the Future, Forrest Gump, Cast Away) care este și un excelent povestitor. Deși este un film bazat pe o poveste reală, expozițiunea nu plictisește, din contră atrage și convinge prin scenele impresionante.Personajele, suficient de bine dezvoltate, te aduc și mai aproape, astfel încât, în apogeul filmului, parcă te simți acolo. Umorul este un alt punct important; de bun-gust și folosit unde trebuie, devine un liant între personaje, poveste și spectator.
Acest film este o lecție adevarată de viață, un film care te face să stai „ca pe ace, sau ca pe frânghii”. Te duce cu gândul la copilărie și la visele care ne mistuiau pe toți, dorința de evadare din cotidian, de a face lucruri mărețe.
Joseph Gordon-Levitt joacă rolul lui Philippe Petit și este un actor care a știut să se joace cu personajul primit, să îi reliefeze calitățile, precum ambiția și puterea de a depăși anumite situații dificile. Pentru acest rol, Gordon-Levitt s-a antrenat cu Philippe Petit pentru a învăța să meargă pe frânghie. La 400m înălțime, pe o frânghie, fără teamă sau inhibiții, personajul își trăiește visul. Personajul își găsește pacea. Și ce mod mai frumos de a reda această emoție decât prin folosirea unei piese din cea mai pură formă de muzică: muzica clasică?
Spectatorul trăiește experiența lui Philippe Petit, iar, pentru unii, această experiență poate fi văzută drept o metaforă a vieții.