ROBOcompetiţie în Centrul vechi

 

Intru în Centrul vechi. E liniște. Pe ici, pe colo, câțiva tineri stau la terase. Vreo douăzeci de oameni adunați în jurul unei zone delimitate cu bandă roșie-albă. 5 birouri cu câte două-trei scaune stau la umbra umbrelelor mari și crem. Pe marginea fiecărui birou stă lipită câte o foaie, pe care scrie Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea din Craiova (UCV), Universitatea Politehnică din București, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. La cel din urmă stand, o profesoară pune la punct utimele detalii cu elevii săi: „Alex, cronometrezi?”. Liceeanul cu „o capacitate de asimilare foarte mare” (întocmai cum îl descrie profesoara), dă din cap în semn că nu vrea să dea nici un interviu. Craiovenii ieșiți la plimbare se opresc preț de câteva minute și aruncă un ochi la ceea ce se întâmplă. Fac poze, filmează și pun întrebări profesorilor, organizatorilor și chiar participanților care vor să vorbească.

Studenții lustruiesc cu soluție de geamuri pista albă cu o bandă neagră pe mijloc. Totul trebuie să fie ca-n palmă ca nu cumva roboțeii să se abată de la traseul bine stabilit. Jurnaliștii se răspândesc de la un capăt la altul al zonei îngrădite. Se iau primele interviuri, primele cadre. Trec dincolo de banda delimitatoare și se apropie de studenții de la standuri. Un tip glumeț de la Politehnica din București se ridică de pe scaun pentru interviu. „Unde îți e cravata?”, întreabă profesorul cu părul alb care îl urmărește îndeaproape, de pe margine. „Am zis că îmi dau și mie un tricou frumos ceva”, spune tânărul și-și trage de tricou, ca să-l mai aranjeze. La finalul interviului glumele continuă. „Am trecut testul, domn’ profesor?”. „Cinci, da!”, răspunde unul dintre colegii acestuia și apoi râd împreună. Profesorul se bucură și își laudă studenții. „Atât de frumos a vorbit studentul, încât sunt mândru de el”, răspunde cadrul didactic cameramanului.

Sunt peste 25 de grade Celsius. Și e doar începutul lui mai. Soarele arzător dă bătăi de cap. Maşinăriile au o serie de senzori sensibili la lumină. „Dacă te plimbi cu umbra după el, merge mai bine”, remarcă o profesoară. Unii roboței zboară de la un capăt la altul al pistei, se abat sau nu de la traseu. Alții merg încet, dar sigur. Ei se ghidează după linia de pe mijlocul benzii. În capăt au un senzor, care, așezat cât mai jos, identifică traseul pe care trebuie să îl parcurgă. Plăcile, pavajul din zona pietonală a Centrului vechi, le fac probleme concurenților. „Când prinde diferența dintre două plăci (n.n. robotul) sare de pe traseu.”, adaugă unul dintre participanți. La multe dintre probele de verificare, de dinaintea competiției propriu-zise, roboții zboară de pe pistă de abia mai sunt recuperați. Un student craiovean sare după roboțel ca să-l prindă. Tinerii le urmăresc cu grijă și stau cât mai aproape, ca să le poată prinde.

Pista studenţilor este formată din mai multe bucăți mai groase de material, puse una în continuarea celeilalte ca într-un puzzle. Pista concurenților de la licee este o planșă mai subțire, pe care sunt trasate liniile traseului. Pentru liceeni întrecerea – viteză se mută cu tot cu umbrelă și planșă, pe asfaltul mai uniform de lângă zona împrejmuită, pe Lipscani.

Aproape de ora 17 se fac și ultimele aranjamente. Se face ordine pe birourile pline de hârtii. Concursul începe. Cei care dau startul sunt studenții. 5 runde sau cum le numesc organizatorii, marje. Sunt cinci posibilități de a face un timp mai bun și de a ajunge la linia de finish fără a pleca în afara traseului. Doar trei penalizări sunt admise. La a patra, echipa este descalificată. Liceeni se pregătesc. Organizatorii cronometrează în cât timp roboțelul termină traseul și penalizările fiecărei echipe. Juriul merge de la o pistă la cealaltă. Runda întâi a universităților participante este urmată de runda întâi a liceelor.  Este ba rândul studenților, ba al liceenilor. Lumina de pe pistă este acopertiă de umbrele spectatorilor sau ale participanților adunați de jur împrejur .Un băiețaș cu o șapcă cu Spiderman cască gură la mașinăriile care merg pe pistă. E atât de bucuros că e acolo. El se oferă primul să ajute și să facă umbră. „Stau eu, stau eu”, strigă al mic și ridică mână.

Un student craiovean clocește o idee inventivă. Acoperă roboțelul cu o cutie de carton, dreptunghiulară, tăiată specială pe dimensiunile mașinăriei. Între timp se fac verificările. „Puteți să râdeţi, dar merge”, spune vesel tipul. Creația echipei de la UCV reușește să termine traseul fără nici o problemă. „Cutia magică”, din fericire, nu se pune ca penalizare. Tânărul urmărește îndeaproape mersul roboțelul. Merge laolaltă cu el pe parcursul traseului. Așa-i pe fază, dacă acesta o ia razna și-l poate pune din nou pe pistă. Își mușcă pumnul. La capătul pistei, celălalt coleg stă, ca să-l prindă. „Eu aș da premiul pentru originalitate” , adaugă unul dintre profesorii de pe margine.

O fețiță se așază pe jos. Ține de trotinetă în timp ce se uită la cursa contracronomentru. Analizează fiecare cursă. Este strigată echipa studenților de la Târgu-Jiu. „Se mișcă bine ăștia”, completează cea mică și o caută cu privirea pe mama ei.

La secțiunea Roboți mobili”  a concursului Să cunoaştem mecatronica şi robotica”, 2018  echipa formată din Dragoş Cătălin Săndulescu și George Popescu Dascălu (Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu), a câștigat locul I. Pe locul II s-au situat studenții  Răzvan Mihai Anghel și Dănuţ Florin Mateescu de la Universitate Politehnică din Bucureşti. Valentin Guna și Cătălin Cioca  de la Universitatea din Craiova au obținut premiul III. Echipa formată din Melania-Maria Martin și Sebastian Dangulea (Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu), dar și studentul  Gheorghe-Matei Deuș (Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca) au primit mențiune.

La secțiunea de Mecatronică”  locul I a fost ocupat de  Daniel Ionuţ Bobîrnac și Costin Tudor Gâdei  (Universitatea „Transilvania”, Braşov),  locul II- Vlad Avăcăriţei și Răzvan Alexandru Izac (Universitatea Politehnică din Bucureşti), iar locul III- Ovidiu Adrian Unguritu și Marian Marcel Abagiu (Universitatea din Craiova).

Luiza FEROIU

About luiza.feroiu

Sunt studentă la Jurnalism din 2015. Pasiunea mea este fotografia. Îmi expun munca pe pagina de Facebook, Luiza Feroiu Photo. Lucrez la revista specializării noastre din vara lui 2016. Cel mai mult îmi place să scriu articole pe teme psihologice.

View all posts by luiza.feroiu →

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *