Mihai Dișa este directorul Tele U Craiova și ofițerul de presă al echipei Universitatea Craiova. Cum e să muncești, să lupți și să fii în fiecare zi mai bun decât ai fost ieri aflăm în următorul interviu.
Daniela Dumbrava: De ce jurnalism ?
Mihai Dişa: Jurnalism pentru că mi-a plăcut. Un moment din clasa a X-a, cred, în care, un profesor de română a venit cu ideea de a face o revistă a clasei. Mi s-a părut foarte interesant. Am început să o construim și din acel moment am știut ce vreau să fac.
D.D.:Ce v-a motivat sau inspirat spre acest drum?
M.D.:Nu pot să spun că am avut un model anume, să zicem că mai mult a fost un impuls. Am știut cumva că asta vreau să fac. Am muncit pentru asta.
D.D.:Este o afirmație sau un motto după care vă ghidați?
M. D.: Încearcă în fiecare zi să fii mai bun decât ai fost ieri.
D.D.:Cum este la început în jurnalism?
M.D.: Orice început este greu. Dacă îți place și ești hotărât să faci ceva, atunci treci peste orice obstacol. Contează mult să îți placă. Așa devine infinit mai ușor.
D.D.: Jurnalismul este o meserie sau o plăcere?
M.D : Este o meserie cu siguranță pentru că a devenit în societatea actuală o meserie în adevăratul sens al cuvântului. Nu poți să fii un jurnalist bun dacă te duci la muncă cu gândul de a-ți termina programul și de a pleca acasă. Nu ai cum să reușești acest lucru. Trebuie să ai acea doză de pasiune și o doză mult mai mare de nebunie pentru că există momente în care trebuie să muncești foarte mult și să mergi foarte departe și să consumi din timpul tău și din energia ta. Și dacă nu ai pasiunea care să te motiveze și să te tragă mai departe, nu prea ai cum să reușești. Jurnalismul nu este pentru toți pentru că, în primul rând, ține de creativitate, îți trebuie cultură generală, căci un jurnalist trebuie să cunoască din diferite domenii.
D.D.:În viziunea dumneavoastră cum e jurnalistul de succes?
M.D.:În primul rând, trebuie să fie obiectiv și la finalul fiecărei zile să fie mulțumit cu ceea ce a realizat, chiar dacă nu a reușit să schimbe ceva, măcar să fie mulțumit că a făcut tot ce ține de el pentru a realiza acest lucru, că a făcut ceva pentru societate.
D.D.: De ați făcut Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la București și după v-ați întors în Craiova? De ce nu ați rămas în București?
M. D.: În momentul în care am dat la facultate, jurnalismul în vremea respectivă nu era atât de bine dezvoltat în Craiova, cum e acum. Am ales să mă duc în București, chiar dacă nu mi-a plăcut și nu m-a atras în nici un fel. Am avut oferte să mă duc la București la diferite televiziuni de-a lungul timpului, însă nu mi-a plăcut Bucureștiul ca oraș, viața de acolo, agitația.
D.D.: Cum a fost prima emisiune, primul reportaj, stand-up, live?
M. D.: Interesant… Am început prin a redacta știri externe. Luam informații, le traduceam și le redactam. A fost primul lucru pe care l-am făcut în televiziune. Ulterior, am început să fac știri. De asemenea, am făcut și o emisiune înregistrată cu fostul meu profesor de limba română din liceu. Cumva, așa am simțit că trebuia să fac pentru că dumnealui a fost cel care mi-a deschis drumul către această profesie. Apoi prima emisiune în direct a fost frumoasă și acum mi-a aduc aminte că în ziua respectivă am avut emoții foarte mari. M-au ajutat foarte mult colegii. A fost o emisiune despre invenții. Participarea profesorilor universitari de inginerie electrică cu diverse invenții. Pe parcursul emisiunii a mers totul perfect, până la final când trebuia să-mi iau la revedere, am început să mă bâlbâi. De primul stand-up numai țin minte, dar știu că era în cadrul unei emisiuni și cred că era ceva despre avioane. Făceam stand-up-ul lângă avionul care este și acum în fața Facultății de Inginerie electrică. Primul stand-up l-am făcut la 20 de ani.
D.D.: De ce nu aveți propria emisiune la Tele U?
M. D.: Întrebare bună. Din păcate, am multe alte lucruri de făcut în postura care sunt acum. Aș vrea, sincer, să am și emisiunea mea pentru că sunt multe momente în care îmi este dor să mai fac o emisiune. Aș face o emisiune despre dezbateri pe diferite teme.
D.D.: De ce are nevoie o televiziune ca să fie bună?
M. D.: În primul rând, are nevoie de oameni foarte buni și imediat, pe locul II, e nevoie de aparatură bună.
D.D.: Cum ați început profesia de ofițer de presă?
M. D.: Aici la fel o poveste frumoasă. Demult, când am început să fac meseria asta de jurnalism mi se părea foarte interesant să fii ofițer de presă a unei echipei de fotbal. Mai ales că îmi plăcea și îmi place fotbalul. La vremea respectivă voiam foarte tare să ajung la un moment dat și după mulți ani mi s-a ivit această oportunitate. A început când un domn de la club, Dan Păsărin mi-a făcut propunerea. M-am gândit până să o accept pentru că să fii ofițer de presă, implică în primul rând mult timp. E un program încărcat și nu mai aveam zile libere. Astfel, prioritățile mele se schimbase din acel moment, dar am luat-o ca pe o provocare. Am vrut să văd dacă pot să fac față. Și mi-a reușit și am făcut-o foarte bine. Totul a început în iunie, 2017.
D.D.: Un sfat pentru studenții de la jurnalism din anul I?
M.D.: Să facă ceea ce le place. Să găsească ceea ce le place lor și să fac acel lucru. Să facă cu pasiune și plăcere pentru că există mari șanse să reușească.