Suntem tineri, dornici de nou şi ne întrebăm mereu dacă ne-am fi descurcat la o altă specializare. Am intrat, pentru o zi, în pielea unui student de la Facultatea de Teologie.
Cu acordul preotului profesor doctor Constantin Băjeu am asistat la cursul de Patrologie. La 11:50 profesorul soseseşte în sală. Îi întreabă pe studenţi despre lucrările pe care le-au avut de pregătit şi constată că doar trei dintre ei şi-au făcut tema. ,,Nu am zis că nu facem la calculator lucrarea?” îi spune unuia dintre ei. Îmi mărturiseşte apoi că studenţii sunt tentaţi să copieze lucrările de seminar şi de aceea îi trimite direct la cărţi. „Mai bine mai puţin, dar din mintea lor.”
La 12:00 cursul începe. Se vorbeşte despre viaţa şi învăţătura Sfântului Ioan Moscu, dar şi despre opera Sfântului Andrei Criţeanu. Studenţii ascultă cu interes, dar mai au şi alte preocupări. Unul mănâncă, altul citeşte, dar sunt şi câţiva care îşi notează ideile. Deşi cursul a început, alţi studenţi intră nestingheriţi şi se aşează în bănci sau ies să vorbească la telefon. Profesorul nu pare deranjat, ceea ce arată relaţia degajată dintre ei. Cursul nu s-a sfârşit, aşa cum mă aşteptam, cu o rugăciune. Aşa am aflat că studenţii de la Teologie fac rugăciunea doar la finalul ultimului curs.
de Loredana TÎRDĂ
