Ghicește ce simt. O nouă zi, alte alegeri. Alegeri, alegeri. Poți să faci așa, așa și așa sau nimic. Te gândești cum e mai bine. Mai bine acum sau mai târziu. Mai bine pentru tine sau pentru alții.
Începi să analizezi și mintea start: se întoarce în trecut, la alte alegeri bune sau rele, vede prezentul în toate formele și imaginația construiește viitoruri posibile și iposibile. Totul în câteva fracțiuni de secundă și stop: ai o decizie. Sau crezi că ai. Mintea o ia razna din nou: e alegerea bună sau nu? Nu știu.
Încă un indiciu: ascult adevăruri sau minciuni îmbrăcate în adevăr. Le „înghit” sau nu. Ai fost sau nu (poate), acolo sau aici (niciunde), el sau ea ( ei și ele), noi sau voi (alții), cărți sau cărți de joc (ziare), flori sau mărăcini (buruieni), nimic sau totul (parcă era totul sau nimic), vară sau iarnă (primăvară), alb sau negru (verde). Habar nu am. Nu sunt sigură.
Te gândești. Te gândești din nou: „Oare ce simte?”. Ai îndoieli. Ai îndoieli! Nu mai trebuie să ghichești. Simt același lucru. Îndoială.
Claudia VASILOIU