Mai e puțin până la examenele care vor încheia anul școlar, iar cursurile sunt rătăcite. Unde? La profesori sau colegi. De multe ori, biblioteca e o prietenă de nădejde, îți pune la dispoziție suportul de curs, trebuie doar să o mai vizitezi din când în când. Timpul zboară când ai atât de mult de învățat și din atât de multe cărți. Dacă aș avea cursurile la toate materiile încă de la începutul anului, xeroxate și, dacă se poate să fie cât mai subțiri, ar fi perfect.
Știu că pornirea e grea, dar trebuie să o fac! De o lună îmi planific ziua în care o să iau bibliografiile care îmi trebuie, dar mai am timp. Sau asta cred. Doar două săptămâni mă mai despart de sesiune și de cursurile kilometrice care trebuie căutate (dacă le-am avut vreodată), xeroxate și învățate. Stresul a apărut, dar parcă nu suficient cât să mă determine să mă apuc serios de învățat.
M-aș duce la facultate, aș scrie proiecte, aș face voluntariat toată ziua, orice care să nu îmi amintească de învățat. Și când la curs proful îmi spune că pentru examen am de învățat dintr-o bibliografie de 30 de cărți, îmi vine în minte că există și perioada de restanțe. Și ce student e ăla care nu a avut o restanță? Dar cum bursa și restanțele nu sunt prieteni buni, renunț rapid la ideea asta.
