Am mers la redacţia Gazetei de Sud să stau de vorbă cu un cunoscut jurnalist din domeniul Economic.Ramona Olaru, în cămașă lila închis și sacou corai, scria de zor la birou. I-am regăsit energia și entuziasmul nu doar în ținută, ci și în poveștile din meseria pe care o practică de 13 ani.
„Mi se pare că încununează toate meseriile la un loc.”Nicuşor Gavrilă: Ce înseamnă pentru dumneavoastră meseria de jurnalist?
Ramona Olaru: Este cu totul altceva faţă de orice altă meserie. Eu sunt de profesie economist. Am terminat Facultatea de Ştiinţe Economice şi de vreo 13 ani şi ceva practic meseria de jurnalist. Mi se pare că încununează toate meseriile la un loc. Îţi oferă informaţii pe care le ai la prima mână, ideea de a afla lucruri noi, de a ajunge la un subiect înaintea altor concitadini. Îţi oferă dinamism pentru că fiecare zi e diferită faţă de cea anterioară. E cea mai frumoasă meserie pentru mine!
„Numai jurnalism am făcut.”
N.G.: Aţi terminat liceul pe profil real. Cum de v-aţi întors traseul?
R.O.: Practic, n-am întors. Aşa a fost să fie. Am făcut un curs de jurnalism în timpul facultăţii. Când am terminat facultatea, n-aveam niciun gând să mă angajez ca jurnalist, dar am fost la vreo 30 de interviuri. Unii îmi spuneau că nu aveam experienţa necesară pentru a profesa ca economist. M-am dus şi pentru un post de asistent-manager. Au spus că sunt prea calificată pentru ceea ce căutau ei şi, tot căutând aşa, să mă angajez ca economist, am văzut un anunţ în ziar. Angajau redactori. Mi s-a părut „Uau, ce interesant! Ce frumos! Ia să-mi încerc norocul.” După interviul care a durat cam o oră, am plecat de acolo şi mi s-a spus că mă sună ei. Am auzit replica asta de o sută de ori, dar chiar mi s-a părut interesant. Nu a trecut nici o oră după ce am terminat interviul, că am fost sunată să mă prezint a doua zi la noul job. Numai jurnalism am făcut. Nu am profesat niciodată ca economist, dar m-am folosit foarte mult de cunoştinţele din facultate, pentru că este un domeniu mai aparte.
N.G.: Dar de ce aţi ales economia în defavoarea altor domenii?
R.O.: Am lucrat şi altceva. Adică, pe lângă faptul că eram jurnalist pe „Economic”, m-am ocupat şi de administraţie şi concomitent de politică o perioadă. Am fost corespondent la Evenimentul Zilei, unde eram pe administraţie politică şi la Revista Capital, unde eram strict pe „Economic”şi, deci, le-am combinat. Dar am rămas cu acesta pentru că îmi aprofundez cunoştinţele din acest domeniu şi pot să ajung acolo unde alţi jurnalişti nu ajung, pentru că e mai dificil. Pe „Economic”nu există un eveniment. Foarte rar există un eveniment. Se deschide o fabrică, se lansează un nou produs. În rest, trebuie să găseşti tu. E creaţia ta. Altfel te implici. Nu e ca la un accident: aici e maşina, aici sunt victimele. Trebuie un pic mai multă atenţie şi un pic mai multă fineţe, adică îţi trebuie nişte cunoştinţe economice: să ştii ce înseamă PIB pe locuitor sau creştere economică negativă.
N.G.: Cum a fost prima zi într-o redacţie?
R.O.: A fost de-a dreptul impresionantă. Am avut o informaţie, cum că un condamnat şi-a bătut un cui în cap. Acesta a fost primul meu contact cu presa. La vreo două ore după aceea, am auzit că cineva s-a spânzurat. Erau total diferite aceste evenimente faţă de lucrurile pentru care mă pregătisem eu. A fost incitant să vezi cum porneşte un ziar, cum se creează ştirea, cum ajunge informaţia în redacţie, cum este transpusă cititorului şi să citeşti a doua zi pe print, în ziar despre ce s-a întâmplat când tu o ştiai deja cu o zi în urmă.
N.G.: Care este exact circuitul informaţiei în redacţia dumneavoastră?
R.O.: Eu am trăit şi perioade în care am fost corespondent la Bucureşti şi transmiteam de aici informaţia către publicaţiile bucureştene. Aici avem dimineaţa şedinţă de redacţie, pe urmă facem munca de teren: culegem informaţii. La prânz facem încă o şedinţă în care spunem ce anume am realizat, după care ne apucăm să scriem. Colaborăm foarte mult cu fotografii şi cu ceilalţi colegi. Pe urmă, materialul ajunge la Departamentul Corectură. Se mai uită şi editorul, redactorul-şef-adjunct şi redactorul-şef peste articol. Apoi ajunge la tehnoredactare, se pune în pagină, iar a doua zi îţi vezi opera. Cea mai mare satisfacţie este când a doua zi te sună cineva şi îţi spune fie „Mulţumesc pentru articol!”, fie „Mulţumesc că aţi dezvăluit lucrul acesta.”, fie observă cititorii de ediţie on-line.
„A doua zi, 27 de publicații naționale mi-au preluat știrea.”
N.G.: Deci pentru dumneavostră, feedbackul primit a doua zi contează foarte mult.
R.O.: Nu numai feedbackul de a doua zi. Se poate întâmpla să ai un feedback după ani buni. Pentru mine, cea mai importantă experienţă din presă a fost de-a dreptul cutremurătoare. A fost o campanie de presă în Evenimentul Zilei. La zece ani, după ce am scris pe Social un articol despre o fetiţă, tatăl ei a venit la mine de 8 martie cu un buchet de flori şi mi-a spus: „ Doamna Ramona, vă mulţumesc din suflet. Datorită dumneavoastră, fiica mea trăieşte.” Mi-a atins sufletul. În urmă cu zece ani, după campania de presă pornită de mine, românii din diaspora au trimis banii necesari, iar fata a făcut trei operaţii pe cord şi acum este bine. Sentimentul acesta este deosebit. Aceasta pe Social. Pe Economic, consider că am trăit ca jurnalist de provincie cea mai importantă experienţă. Sunt de 6 ani la Gazeta de Sud. În urmă cu doi ani, am scris un articol despre Ford. Dezvăluiam o informaţie în premieră. A doua zi, după ce am scris articolul, 27 de publicaţii naţionale mi-au preluat ştirea şi nu numai. A fost preluată şi de presa internaţională: de ziare din Spania, Germania şi Marea Britanie, acolo unde Ford avea deschise operaţiuni. Or, pentru un jurnalist de provincie, aceasta este cea mai mare încununare a acestei frumoase meserii. Eu, de la Craiova, să fiu preluată de jurnaliştii din alte ţări.
N.G.: Urma să vă întreb care a fost cea mai importantă experienţă, dar cred că tocmai mi-aţi povestit-o. Nu?
R.O.: Aceasta în mod special, dar au fost multe de-a lungul carierei, pentru că un jurnalist care lucrează la un cotidian scrie cel puţin un articol pe zi. Pot fi numeroase experienţe care îţi rămân în minte. Dacă ar fi să menţionez una mai recentă, ar fi cea de anul trecut. Am fost oarecum mândră de faptul că am descoperit un lucru. Am pus cap la cap statistici economice furnizate de mai multe instituţii şi am făcut anumite analogii. Am descoperit că, în Dolj, o treime din populaţia cu vârsta activă, deci dintre cei care ar putea să muncească, nu are nici un loc de muncă şi nu figurează în nici o evidenţă a Statului. Deci este un şomaj ascuns pe care autorităţile nu ni-l comunică. Sunt 164.000 de oameni ai nimănui. Poate unii dintre ei n-au avut nici un job, poate îşi caută un loc de muncă, poate au fost prin străinătate şi s-au întors în ţară. Ei există şi n-au nicio formă de protecţie socială şi nici un serviciu. Autorităţile noastre nu ne comunică numărul real de şomeri.
N.G.: Cea mai mare provocare de când sunteţi jurnalist, care a fost?
R.O.: A fost să aflu care erau clauzele confidenţiale din contractul de privatizare încheiat de Ford cu Statul Român. Ei invocau un secret de tehnologie, pe când eu consideram că atât timp cât Ford a folosit bani publici de la Stat, trebuie să ne dezvăluie şi ce face cu ei, şi ce face cu fabrica de la Craiova.
N.G.: Care este diferenţa dintre un jurnalist bun şi unul slab?
R.O.: Pot fi diferenţe de la cer la pământ. Şi un jurnalist bun poate nu are inspiraţie suficientă în ziua următoare să ajungă acolo unde îşi doreşte cu articolul lui sau cu imaginea pe care vrea s-o transmită publicului larg. Diferenţa constă în două aspecte majore: primul, că un jurnalist bun întotdeauna se va documenta ca la carte şi al doilea, că este corect, imparţial şi neaservit politic. Un jurnalist slab scapă din vedere detaliile care compun întregul. Poate un mic detaliu dă o informaţie esenţială despre subiectul tău.
„A apărut o informație nouă, care altor jurnaliști cu experiență le scăpase.”
N.G.: Aţi câştigat în 2001 un premiu. Cum aţi reuşit?
R.O.: Am câştigat distincţia de „Tânărul jurnalist al anului în Dolj”. Am fost foarte surprinsă. A fost foarte interesant şi îmi aduc şi acum aminte cu ce am câştigat. Primăria Craiova, pe atunci, s-a apucat să schimbe plăcuţele cu numerele de înregistrare de la case. Pe anumite străzi, în special pe cele de case a apărut o construcţie căreia în loc să-i dea numărul 12, i-au dat numărul 13. Automat, cel de lângă el a avut 14, celălalt 15 şi tot aşa. Or, implicaţia pe care a avut-o această metodă stupidă de a schimba numerotarea clădirilor le-a afectat viaţa oamenilor. Şi-au schimbat buletinele, adresele. Aveau firme deschise la adresele acelea. A trebuit să le schimbe actele constitutive. O întreagă hârţogărie. Din toată campania aceasta, dusă de mine de atunci la bun final, a apărut o informaţie nouă, care altor jurnalişti cu experienţă le scăpase.
N.G.: În momentul acesta lucraţi pe trei fronturi. Sunteţi editor pe Economic, aici în redacţie, realizator al emisiunii „Economia Sudului” şi redactor-şef la Oltenia Business. Cum ţineţi pasul cu toate?
R.O.: Dacă eşti o persoană cu mult dinamism şi multă ambiţie, sigur reuşeşti să faci faţă. Mai spun un secret. Revista Oltenia Business nu apare cu o frecvenţă care să ocupe foarte mult timp, iar pentru emisiunile TV, chiar dacă suntem începători, ne pregătim dinainte. Dacă stăpâneşti foarte bine subiectul, nu sunt probleme. Mai tăiem la montaj până când mai prindem forţă. E foarte bine să te dezvolţi ca jurnalist, să nu te plafonezi, să faci cu totul altceva. Dacă am putut să facem emisiuni radio, putem să facem şi TV, şi o revistă de afaceri. Cine ştie ce mai putem la anul?
„Atât timp cât eşti serios te citesc oamenii.”
N.G.: Deci e esenţial ca un jurnalist să fie deschis către orice.
R.O.: Şi să-şi iubească meseria. Dacă eşti open-mind, atunci primeşti foarte uşor schimbările de pe parcurs, care sunt multe în această meserie. Dacă ne uităm pe site-ul Gazetei de Sud, o preferinţă aveau cititorii acum câţiva ani şi alta au acum. Important este să-ţi menţii calitatea şi seriozitatea, să n-o dai în can-can. Atât timp cât eşti serios te citesc oamenii pentru că ştiu că „La jurnalistul respectiv se oferă informaţia reală şi serioasă.” Eu, cititor, dacă vreau să-mi iau informaţia, trebuie să citesc până la cap acel articol pentru că îmi dă toate informaţiile de care am nevoie. Aşa gândesc eu pe „Economic”. Dacă întâmpin o problemă cu o bancă sau cu un credit, în final îi îndrum pe oameni. Le arăt cum să procedeze în situaţiile respective. Cam aşa rezistăm.
N.G.: Acum doi ani aţi scris o serie de articole: Meşterii dintre noi. A prins ideea?
R.O.: A prins foarte bine. Mi-a venit ideea într-o dimineaţă, la o şedinţă de redacţie, să scriu despre meseriile de altădată pentru că fiecare dintre noi mai are nevoie ocazional de un cizmar, de un ceasornicar. A avut un foarte mare impact seria aceasta, deşi am trecut prin foarte multe peripeţii. De exemplu, mi s-a întâmplat să ajung într-o tocilărie şi era o candelă aprinsă. Am zis către o doamnă: „Doamnă, îl caut şi eu pe domnul Vasile.”. Ea zice: „Doamnă, păi şi eu îl caut de trei săptămâni.”. Omul murise. Sunt astfel de experienţe pe care le întâmpini pe teren. Dar, a fost foarte interesantă şi documentarea şi să stai de vorbă cu oameni care fac de 40 de ani acelaşi lucru.
N.G.: Mai ales că în zilele noastre se pierd aceste meşteşuguri, dar şi valorile tradiţionale.
R.O.: Aceste meserii erau primordiale înainte. Meşteşugurile ar trebui reintroduse în era noastră, pe diverse paliere, pentru că este nevoie de astfel de oameni. După seria aceea de articole, am rămas în minte cu faptul că oamenii aceia nu au cui să-i transmită mai departe meseria lor. Astfel, valorile care, cu ani în urmă ne uneau, s-au dus în derizoriu.
„Economicul în jurnalism nu înseamnă doar bani.”
N.G.: În loc de sfârşit, ce aţi adăuga?
R.O.: Menţionez că am avut o campanie de presă în Gazeta de Sud care a fost citită şi apreciată. Mi-a fost foarte dragă. Se numeşte Branduri de succes din Oltenia. I-am pus prima dată pe cititori să le selecteze. Un Brâncuşi, un Amza Pelea tot timpul au deschis uşa şi sufletul oamenilor, chiar dacă uneori scriem pe Economic. Economicul în jurnalism nu înseamnă doar bani. Este o întreagă încrengătură care are un singur scop: să fie de calitate.
N.G.: Două-trei cuvinte care vă ghidează în activitatea profesională.
R.O.: Corectitudine. Dinamism. Onestitate.