Mă aflu la Gazeta de Sud, într-o încăpere care seamănă cu o sală de ședințe, albă și liniștită, împreună cu Mirela Marinescu, o femeie tânără și plină de viață, reporter la ziarul Gazeta de Sud, dar și la Emisiunea „Orizonturi Culturale”, difuzată pe postul de televiziune Alege TV. Îmbrăcată într-o bluză alba, cu un sacou maro peste și o pereche de blugi albaștri și cu zâmbetul pe buze, mă invită să mă așez pe unul dintre scaune. Vocea călduroasă cu care îmi răspunde la întrebări îmi demostrează că este o persoană care pune pasiune în ceea ce face și care e mulțumită de realizările sale.
„Ideea mea, iniţial, a fost să fiu profesor!”
Anelise Gheorghe: Ce v-a atras la această meserie de jurnalist?
Mirela Marinescu: Mi-a plăcut dintotdeauna. Ideea mea, iniţial, a fost să fiu profesor. Mi-a plăcut întotdeauna să comunic cu oamenii. Dar destinul a vrut altceva. Am vrut să urmez germană-română, dar nu a fost să fie. Atunci m-am gândit ce mi-ar fi plăcut să fac altceva în afară de a fi profesor, iar jurnalismul era atunci la început, dar era o chestie interesantă şi am zis să încerc, să văd cu ce se manâncă. Mi-a plăcut întotdeauna să comunic cu oamenii, să fiu informată, să ajut oamenii. Atunci cred că am ales drumul cel bun, pentru că am terminat Facultatea de „Jurnalism” la București în 2002 şi încă mai fac ceea ce am urmat, jurnalistică.
„Nimic în viaţa asta nu este uşor!”
A.G.: Cum a fost când ați intrat prima dată într-o redacţie, făcând parte din echipă?
M.M.: A fost greu. Ca peste tot. Pentru că ce înveţi în şcoală, în anii de facultate nu este suficient. Deşi toţi anii mei de facultate, cei patru ani, au fost ani intercalaţi de practică. Practică pe care eu chiar am vrut să o fac, deşi te puteai sustrage aşa uşurel. Dar am vrut să o fac pentru că, pătrunzând într-o redacţie fie de radio, de presă scrisă sau de televiziune, tot timpul ai ceva de învăţat. Chiar şi noi astăzi, jurnalişti care lucrăm de 10-12 ani, tot timpul avem ceva de învăţat, pentru că niciodată nu le şti pe toate. Iar lucrul acesta trebuie să îl accepţi. Nu trebuie să crezi că eşti deţinătorul adevărului absolut, că le şti pe toate şi că nu mai ai nimic de învăţat. Chiar dacă lucrurile par grele, dacă într-adevăr îţi place ceea ce faci şi vrei să mergi pe calea asta, treci dincolo de aceste obstacole. Nimic în viaţa asta nu este uşor.
A.G.: Cum a decurs cariera dumneavoastră?
M.M.: Prima dată eu am început ca jurnalist pe domeniul social, iar de pe social am trecut pe life&style şi modenităţi ale programelor TV, interviuri cu vedete. Pe care le fac şi astăzi pentru că eu colaborez şi la ghidul de programe TV, Alege TV. Dar acum lucrez pe domeniul cultural.Un domeniu frumos.
„Toate articolele se nasc din multă muncă!”
A.G.: Care au fost cele mai importante ştiri pe care le-aţi scris?
M.M.: Din punctul meu de vedere, fiecare știre este importantă în felul său. Atunci când te gândeşti să scrii o ştire sau un material de presă, trebuie să ai în vedere că acea informaţie pe care tu o oferi oamenilor este importantă, că vizează un grup mare, o comunitate de oameni, şi atunci nu cred că există articole mai importante sau mai puţin importante. Toate articolele se nasc din multă muncă, documentare, se nasc din plăcerea de a scrie şi de a le oferi altora informaţii care să le fie de folos. Deci nu cred că există un clasament. Nu pot să fac aşa ceva.
A.G.: Care sunt paşii care trebuie parcurşi pentru ca o ştire să fie gata de publicare?
M.M.: Depinde. Dacă mă refer la domeniul cultural, domeniul de care mă ocup, există comunicate de presă. Fiecare firmă îşi anunţă anumite evenimente prin mail. Primeşti această informaţie, dar nu este suficientă, iar un jurnalist care se respectă nu se rezumă doar la a transcrie dintr-un comunicat de presă pentru a face o ştire. Atunci, acel jurnalist care se respectă şi ţine la munca lui şi respectă cititorii va merge mai departe. Adică va merge şi va vorbi cu persoanele în cauză. Să zicem că este vorba de o premieră la teatru. Va merge şi va vorbi cu regizorul, va intervieva câţiva actori, totul pentru a dezvolta acel comunicat de presă, pentru a-i da personalitate şi pentru a-şi pune amprenta asupra lui.
A.G.: Am auzit că Gazeta de Sud va avea un post de televiziune. Ce puteţi să îmi spuneţi despre acesta?
M.M.: Alege TV va fi un post al societății „Media Sud Europa”, unde am o emisiune, cum am şi la Radio. Deci fac şi presă scrisă, şi radio şi televiziune.
A.G.: Cum ajunge o ştire să fie subiect pentru o emisiune?
M.M.: Depinde de profilul pe care îl are emisiunea. Eu fac o emisiune gen cultural. Merg pe teren, acelaşi lucru pe care îl fac şi pentru presa scrisă, îmi construiesc un subiect, îmi aleg interlocutorii, îmi aleg un eveniment cultural care consider că merită şi este de interes public. Este foarte multă muncă. Concep, creez partea de introducere.
A.G.: Credeţi că aceste medii de comunicare sunt influenţate politic?
M.M.: Nu. Cel puţin în ceea ce ne priveşte pe noi, în nici un caz. Poate în altă parte, dar la noi nu.
A.G.: Cum ar trebui să fie un jurnalist, din punctul dumneavoastră de vedere?
M.M.: Jurnalistul este cel care merge pe teren, care simte evenimentul, care le relatează aşa cum trebuie şi prin prisma propriei personalităţi. Cel care crede că jurnalismul se face în fața calculatorului și nu pe teren, nu cu interlocutori, nu documentându-se, decât la un telefon, din punctul meu de vedere acela nu este un jurnalist. Un jurnalist care se respectă merge pe teren și se documentează.
„Presa scrisă este cea care m-a adoptat după ce am terminat facultatea!”
A.G.: Pe ce loc aţi situa presa scrisă în raport cu televiziunea şi radio-ul?
M.M.: Presa scrisă este cea care m-a adoptat după ce am terminat facultatea, m-a prins în vrejul ei şi rămâne dragostea mea dintâi. Totuşi îmi plac în egală măsură şi televiziunea şi radio.
A.G.: Cum vedeţi pe viitor evoluţia presei scrise?
M.M.: Presa scrisă nu ştiu cât va mai rezista, din păcate, pentru că trăim într-o epocă a tehnologiei. Foarte puţini sunt cei care vor să simtă mirosul cernelei de tipar pe foaia de ziar. Puţini sunt cei care, încă, mai au plăcerea de a bea o cafea dimineaţa sau un ceai şi de a lectura ziarul. Dar trebuie să înţelegem că evoluăm, nu stăm în loc. Totuşi, mi-ar plăcea să cred că va trăi mulţi ani de acum.