„Toți cei care își urmează visul dau dovadă de curaj”


Într-un sport al bărbaților în care femeile nu sunt luate în seamă, Cristiana Oprea este hotărâtă să-i egaleze pe cei care se cred regii șoselelor, dorindu-și ca într-o zi să fie printre primii. Cum este viața unei fete căreia îi place și practică motorsport-ul.
Teona Șimon.: Ai terminat facultatea de arhitectură.
Cristiana Oprea.: Am terminat anul trecut urbanismul, la UAUIM București, și sunt anul IV la Arhitectură. Le-am facut în paralel. Sunt pasionată de comunicare, de tot ce ține de comunicarea vizuală și psihologia percepției. Am tot făcut cursuri legate de subiectul acesta în ultimii ani, mă ajută și în arhitectură.

T. Ș.: Ce te-a făcut să-ți dorești să-ți iei licența de pilot, dacă la început ai ales arhitectura?
C. O.: Acum doi ani la Rânca am avut primul contact cu motorsportul ca spectator și de atunci am avut câteva ocazii să stau în dreapta unor piloți în competiții de VTM (Viteză traseu montan). Atunci mi-am dat seama că îmi doresc să îmi iau licența de pilot cândva, să îmi testez limitele.

T. Ș.: Și cum reușești să îmbini pasiunea ta legată de mașini cu arhitectura?
C. O.:  Simplu! Prin blogul pe care tocmai l-am lansat, Emoticar.ro. Mi-a trebuit mult curaj ca să duc la bun sfârșit proiectul Emoticar. Motorsportul este pentru mine un sport care îmi testează foarte mult concentrarea și încrederea în forțele proprii. Îți trebuie mult autocontrol și este frumos pentru că evoluția se face în timp, cu fiecare participare. Aceeași atitudine o am și când lucrez pe proiecte de arhitectură. Totul este bazat pe multă muncă și perseverență.
T. Ș.: De când ai descoperit că te atrag compețiile de motorsport?
C. O.: Din Campionatul național de viteză în coastă când am stat în dreapta lui Andrei Mitrașcă.


„Bunica mea a fost a doua femeie din județul Bacău care și-a luat permis de conducere”

T. Ș.: Mai este cineva pasionat de mașini la tine în familie sau tu ai spart gheața?
C. O.:   Mama mea conduce foarte bine și am făcut multe excursii cu mașina cu ea când eram mai mică, însă nu a fost o pasiune plecată din familie. Am fost doar încurajată. Amuzant este că recent am aflat că bunica mea a fost a doua femeie din județul Bacău care și-a luat permis de conducere. Pe vremea aia era mare lucru. Avea o Dacie nouă și a fost invitată să participe la raliu cu mașina cea nouă, organizat undeva prin Argeș de „Fabrica Dacia”. A refuzat pentru că nu voia să strice Dacia. Ea a învățat-o pe mama să conducă și mama m-a învățat pe mine destul de multe lucruri. Ea mi-a luat prima mașina și tot mama mă încurajează și mă susține în tot ce fac, atât la curse cât și cu noul site.
T. Ș.: Crezi că baieții te văd ca pe o amenințare sau ca pe o provocare când participi la curse?
C. O.: Și una, și alta. Cred că sunt multe orgolii la mijloc și noi, românii, nu suntem obișnuiți să ne încurajam când vine vorba de competiții sportive în general. Toată lumea vrea să iasă în evidență cu ce poate, uitând că, de obicei, sportul are la bază niște valori importante. De asta motto-ul blogului meu, pe lângă tagline-ul #masinicupoveste, este „Toți cei care își urmează visul dau dovadă de curaj.”

T. Ș.: De obicei, băieții consideră că fetele nu-și prea au locul printre sutele de cai putere. Acest lucru nu te impiedică într-o cursă?
C. O.: Nu mă împiedică deloc. Sunt conștientă că am multe de învățat, în special din partea de mecanică. Dar sunt dispusă să învăț și să câștig experiență. Nu îmi place să mă arunc cu capul înainte sau să mă laud.

T. Ș.: Când ai participat pentru prima dată la o competiție motorsport?
C. O.: Prima cursă la care am participat în calitate de pilot a fost etapa de VTM de la Bucovăţ, pe 5 aprilie. Abia aștept să revin. Atmosfera a fost prietenoasă și m-am relaxat destul de repede.
T. Ș.: Cum te-ai decis să participi la aceste curse tocmai în Bucovat, având în vedere că tu ești din București și faci facultatea tot acolo?
C. O.: Pentru a debuta în CNVC (Campionatul național de viteză în coastă) ai nevoie de foarte mulți bani și e greu să găsești sponsori. Eu nu am nici bani puși deoparte pentru asta și nici mașină de curse, mă bazez că voi găsi sponsori. La Craiova am putut să vin cu mașina de stradă și nu am avut nevoie de licență. Chiar și așa nu aș fi venit dacă nu făceam cursul de pilotaj înainte.

T. Ș.: Pe ce loc te-ai clasat?
C. O.: (Oftând) Am fost ultima în grupa mea. Dar nu am fost descurajată, am scos un timp destul de bun, 1:18. Am avut într-un fel ghinion. Am fost în cea mai mare grupă, pentru că mașina mea este turbo și intră în grupa cu motoare benzină peste 2000cm, așa că am avut competiție greu de doborât. Cu toate astea, mașina cu care am participat e relativ nouă, nu are nimic modificat și nici nu e vreo rachetă.

T. Ș.: Vei alege arhitectura, cursele de raliuri sau vrei să îmbini plăcutul cu utilul?

C. O.: Din curse nu se câștigă bani. Deci mă văd făcând bani din arhitectură ca să particip la curse, deși nu se știe niciodată unde te duce viața. Poate reuşesc să cresc blogul suficient de mult încât să mă dedic mașinilor. Cred că presa auto românească are nevoie de o schimbare, competițiile cu atât mai mult. reușească să își îndeplinească visul. Fetele pot fi piloți la fel de buni ca baieții, doar atrag mai multă atenție asupra lor. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Și dacă vor să facă asta să îmi scrie, să le fac cunoscută povestea prin blog. Asta mi-aș dori foarte mult, să le încurajez să își spună experiența și povestea lor cu și despre mașini.

T. Ș.: Ce sfat ai da fetelor care o să au aceași pasiune, dar care nu au curajul să și-o urmeze, fiind încolțite de criticile băieților?
C. O.: Să aibă mult curaj și încredere în pasiunea lor. Dacă fac asta din pasiune și nu ca să impresioneze, atunci cu siguranță o să reușească să își îndeplinească visul. Fetele pot fi piloți la fel de buni ca baieții, doar atrag mai multă atenție asupra lor. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Și dacă vor să facă asta să îmi scrie, să le fac cunoscută povestea prin blog. Asta mi-aș dori foarte mult, să le încurajez să își spună experiența și povestea lor cu și despre mașini.

T. Ș.: Care sunt hobby-urile tale, în afară de mașini?
C. O.: Îmi plac multe lucruri, pentru că îmi găsesc inspirația în multe feluri. Îmi place să fac sport, joc tenis și fac yoga; sunt pasionată de fotografie. Iubesc să călătoresc, oriunde, chiar și până la munte sau prin jurul Bucureștiului. Nu am foarte mult timp, pentru că și facultatea de arhitectură îmi ocupă mult timp, dar îmi place ce fac, îmi place designul și mai fac și grafică în timpul liber.

Teona ȘIMON

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.