Prof. univ. dr. Sevastian Cercel, decan Facultatea de Drept: „E pe bună dreptate. Universitatea din Craiova este o instituție foarte puternică”



Luiza Feroiu: Ce v-a deteminat să candidați pentru funcția de decan?
Sevastian Cercel: Sunt foarte multe lucruri de spus aici. Facultatea de Drept are de mai multă vreme câteva proiecte. Unele au fost finalizate, unele sunt în curs de desfășurare. O parte dintre acestea sunt proiecte ale unei echipe pe care am avut șansa să o coordonez  în mandatul trecut. Echipa înseamnă aproape întreg corpul profesoral. Șansa de a lucra în echipă este utilă pentru fiecare membru, dar și pentru comunitate. Chiar dacă nu ai aceleași păreri cu oamenii cu care lucrezi, împreună cu ei îți atingi mult mai repede obiectivele. A fost (dacă vrei) o continuitate, ideea de continuitate, pe plan instituțional. Pe plan personal, un standard pe care mi l-am impus. A venit de la sine, până la urmă,  ideea de a candida acum 4 ani și de a continua acum având în vedere că am șansa, în facultate, să lucrez de multă vreme cu mai mulți colegi al căror proiect a fost ăsta.
L.F.: Unii dintre ceilalți decani care au fost aleși, sunt la primul mandat. Dumneavoastră considerați că aveți un atu față de aceștia?
S.C.:  Nu neapărat. De multe ori, cei care vin din urmă aleargă mai bine decât cei care sunt deja pe pistă, nu? (râde) Oricum, la nivelul Universității, fiecare facultate are specificul ei. Este o șansă pentru mine, la nivelul Facultății de Drept, că îmi cunosc foarte bine colegii, îmi cunosc foarte bine potențialul corpului academic, îmi cunosc foarte bine agenda (să spun așa) și proiectele. Ăsta-i un avantaj. Riscurile sunt prezente, pentru că, ajungând la un anumit nivel, s-ar putea să nu mai vezi foarte bine toate detaliile și există și riscul să nu mai vezi nicio performanță.
L.F. : Ați avut emoții până la aflarea rezultatelor, la alegerile decanilor?
S.C.: Am emoții și acum după ce am aflat rezultatele. Da, sunt firești. Asumarea unei astfel de responsabilități universitare este, mai întâi, o chestiune personală, dar, după aceea, devine una instituțională. Este foarte important, sigur, să parcurgi etapele. După ce trece perioada (de aceea spuneam că am emoții și acum), îți dai seama că în ziua următoare trebuie să te apuci de treabă și că ce-i scris pe hârtie trebuie să devină fapte și așteptările sunt foarte mari. E pe bună dreptate. Universitatea din Craiova este o instituție foarte puternică. Întotdeauna, sau de multă vreme, așteptările comunității față de o astfel de insituție sunt mari. Vin elevi din liceele din toată Oltenia. Fiecare are destinul lui, steaua lui norocoasă. Numitorul comun pentru fiecare înseamnă studii la Universitatea din Craiova. Nu e puțin lucru să reușești să-i aduci sau să-i ajuți să ajungă acolo unde își doresc. Nu e puțin lucru. Misiunea pe care și-o asumă Universitatea este una foarte importantă pentru comunitate, dar nu este una ușoară.
„În centrul atenției oricărui proiect educațional este studentul, adică dumneavoastră!”
L.F.: Ce planuri aveți pentru viitorul facultății?
S.C.: Foarte mari. În centrul atenției oricărui proiect, de fapt, educațional, este studentul, adică dumneavoastră. Am început mai de mult și acum am încheiat niște proiecte. Spre exemplu, se vorbește, și este o problemă care ar trebui rezolvată (ea va fi mereu pe agenda oricărei instituții educaționale), despre practica studenților (asta ce faceți dvs. acum). Aș continua cu proiectele pentru studenți, pentru practica studenților. Practica studenților era și altădată, este și acum și va fi mereu, în curricula oricărei specializări, esențială. Sunt universități în lume care merg pe mai multă practică decât teorie. 
L.F.:  Ele trebuie îmbinate. Practica susține cunoștințele studentului.
S.C.: Erau situații în care student foarte bun la Drept, pus în fața unui caz concret, nu știa să identifice corect problemele de drept, deși teoria o stăpânea foarte bine. Degeaba avem zece discipline teoretice și doar una practică și degeaba la finalul unor ani de studii stăpânim foarte bine conceptele, bagajul teoretic este mânuit cu ușurință. Este imposibil să conduci un autoturism dacă niciodată nu ai pus mâna pe volan. Despre asta e vorba.
Chiar în perioada următoare am întâlniri cu fiecare an de studii în parte. O să le și ofer ocazia să îmi spună cum ar vedea dumnealor lucrurile. O să vă dau un simplu subiect:evaluarea pe parcurs, pe care în preuniversitar o facem absolut normal și care în universitar este sau nu este. De ceva vreme la noi, la facultate am introdus, într-o anumită măsură chiar obligatorie, această evaluare pe parcurs de câțiva ani (3, 4, 5 ani) este această soluție. Sunt păreri și păreri.
„Între locul I obținut de Craiova și următorul este o diferență de peste douăzeci de puncte.”
L.F.: Ce i-ați sfătui pe tinerii care vor să se îndrepte spre domeniul juridic? Ce ar trebuie să aibă în vedere?
S.C. E un domeniu, pentru student, fabulos. Lumea Dreptului în general, e o lume frumoasă. Oriunde va exista societate, va exista și Drept. Asta înseamnă și o necesitate, utilitate practică. Un jurist bun consultat de cel care ia decizii este întotdeauna un sfătuitor bun. Este un domeniu în care te pregătești pentru război, pentru că vrei pace. Știința Dreptului promovează o pace socială, un echilibru social, însă îți pune întotdeauna la îndemână mijloacele pentru a purta războiul cu oricine încalcă regula și îți dă și soluții. Mie mi se pare fascinant lucrul ăsta. Sper să transmitem mesajul ăsta sau să fie recepționat la fel de frumos și de serios și acum, pentru noua generație. Un lucru este cert: la nivelul Uniunii Europene, mijloacele juridice sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor asumate. Dreptul este, în continuare ca specializare, o opțiune foarte bună.
L.F.:   Ce ne puteți spune despre reușita studenților de la competițiile Hexagonului?
S.C.: Suntem foarte bucuroși, dar este un rezultat firesc. Studenții facultății noastre au mai prezentat la competițiile Hexagonului și nu doar. Anul ăsta a fost chiar un rezultat de excepție. În ultimii ani am avut locuri II și III. Au fost situații în care am pierdut locul I la o diferență de un punct. Asta-i viața. Orice competiție se joacă până în ultimul moment. Vă dați seama, rezultatul bucură foarte tare.
L.F.:   Vă așteptați la acest rezultat?
S.C.:  Ne doream foarte tare. Mă așteptam. Întotdeauna când mă duc la o competiție, eu mă aștept să fiu pe primul loc, studenții mei să fie pe primul loc. Este meritul studenților, în primul rând, rezultatul acesta. Ca întotdeauna, efortul este al studenților. Fiecare coleg-profesor se ocupă de echipa lui pe specializări. Acolo sunt specializări juridice și specializărisportive. E foarte greu să faci o echipă de fotbaliști juriști, pt că aștia sunt foarte egoiștiși nu dau pase, or fotbalul este un joc de echipă (glumesc acum). Studenții s-au mobilizat. Le sunt recunoscător, îi felicit din toată inima mea. De asemenea, colegii-profesori care i-au pregătit, au făcut o treabă foarte bună și de asta le sunt recunoscător. Acum, între locul I obținut de Craiova și următorul este o diferență de peste douăzeci de puncte. Nu s-a mai întâmplat de mult în istoria Hexagonului. M-am bucurat foarte tare. 
L.F.: În ceea ce vă privește, care ar fi cea mai mare reușită în carieră?
S.C.: Fiecare caz profesional la vremea lui, l-am considerat o mare reușită și a fost o mare reușită. Mai întâi, în registrul gradelor didactice, fiecare pas pe care l-am făcut de la un mandat la altul, pentru mine, la timpul respectiv, a fost o reușită. În cercetare, fiecare moment în care ai reușit să-ți publici ideile, eventual să vii cu ceva nou, să convingi într-un anumit domeniu că cea mai bună soluție este una sau alta. În urmă cu ceva timp, când am primit Premiul Academiei, încântat e puțin spus. Am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de picior și încă îl țin de picior, de degetul mic, dar îl țin de picior pe Dumnezeu. Dacă vorbim de managementul academic, poziția de decan pentru mine, este iarăși o reușită. (O văd ca o reușită de echipă înainte de toate.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.