Pentru o zi am lipsit de la cursurile de Jurnalism și m-am dus la Facultatea de Automatica, Calculatoare și Electronică, specializarea Automatică și informatică aplicată.
Era cât pe ce să întârzii la primul curs pentru că facultatea este foarte departe de mine, am pierdut și tramvaiul.Norocul meu a fost că am început cursul de la ora 9 și nu de la 8, cum era programat inițial. Profesoaraîi anunțase de săptămâna trecută pe studenți că se vor întâlni mai târziu pentru că centrala a fost schimbată și nu era căldură. Din timp în timp, la cursuri auzeai câte o incantaţie: „Mamă, ce frig e!”. Profesoara a intrat în clasă îmbrăcată cu palton gros, pălărie, fular la gură și a început să predea imediat. Unii studenți își fac apariția din 5 în 5 minute. Deranjează. Alţii par atenţi, unii cască, vreo câţiva tastează la telefoane şi sorb adormiți din cafelele luate în grabă de la automat. Profesoara explică, se mai opreştesă se asigure că toată lumea a înțeles, iar dacă nu, mai explică odată. Dă să folosească videoproiectorul, dar telecomanda nu mai are baterii. Studenții mărturisesc sincer că asta se întâmplă frecvent pentru că „toată lumea se joacă cu laserul telecomenzii”. Se găseşte o baterie şi cursul continuă și cu videoproiector. Cursul a fost interesant chiar și pentru mine.
Următorulprofesor a venit la curs cu o atitudine pozitivă, pus pe glume. Studenților le-au fost trimise nişte cursuri pe care trebuiau să le răsfoiască, iar profesorul începe să-i întrebe. Studenții nu se prea încumetă să răspundă, dar prind curaj și răspund la majoritatea întrebărilor. După verificare, începe predarea.
Merg şi la ultimul laborator de Programare orientată pe obiecte. Profesorul Bogdan Popa îi notează pe cei care și-au făcut lucrările, îi întreabă ce probleme au întâmpinat pe parcursul rezolvării. A urmat o scurtă recapitulare, la care studenții au participat destul de vioi. Profesorul a început să predea, iar studențiise implică, răspund, completează, dialoghează.
După o zi obositoare, dar interesantă, studenții își iau la revedere și o zbughesc spre autobuze.
Catrinel STOIAN
