Elena Mădălina Bonea este studentă în anul III la Comunicare și Relații Publice. Recent, s-a întors din Statele Unite ale Americii, unde a ajuns prin Programul Work& Travel.
Florin Piţulescu: A fost prima ta călătorie în alt stat?
Elena Bonea: Nu a fost prima mea călătorie, am mai fost plecată și în alte state prin programe Erasmus, Anglia, Bulgaria, Italia doar în Europa, nu și pe alte continente. Ok, poate cu o singură excepție, Turcia.
F.P: Care a fost prima ta reacție când ai ajuns în Ocean City?
E.B: Tot timpul mi-a plăcut prima parte, primele ore sau zile petrecute într-o țară nouă, când începi să cunoști oameni diferiți. Mi s-au părut mult mai deschiși oamenii din America, cel puțin cei pe care i-am văzut eu, mai ales la prima vedere, nu erau deloc reticenți, cum se mai întâmplă câteodată când întâlnești persoane noi. Pot să spun că am avut o impresie foarte bună la început nu m-am simțit ca o străină sau să fiu dată la o parte.
F.P: Asta la început, însă cu timpul?
E.P: Nu pot să spun că mi s-a schimbat opinia odată cu trecerea timpului. De obicei, după 5 zile cam aşa începe să intervină un fel de rutină, nu mai sunt lucrurile la fel ca la început, începi să te obișnuiești cu oamenii și cu locul în care te afli. Bineînțeles, mai apar tot timpul probleme, însă acestea pot fi de ordin tehnic, să spunem așa. A fost prima dată când am avut ocazia de a locui cu mai multe persoane într-o cameră, iar unii dintre ei preferau să aibă aerul condiționat deschis, nu chiar ceea ce aș prefera eu. Acestea sunt, însă, lucruri minore. Nu pot să spun că opinia mea s-a schimbat, cel puțin când e vorba e oameni.
F.P: Fiind prima experiență într-un cămin, cum ți s-a părut?
E.B: Nu pot să spun că sunt foarte entuziasmată de această parte a experienței americane, însă cum am spus înainte, nu am avut mari probleme. Ok, un singur lucru deranjant, nu are legătură cu ceilalți studenți alături de care am locuit, a fost faptul că în prima săptămână a avut loc un show aviatic lângă locul unde am fost noi cazați. Avioanele au fost foarte fascinante, însă când în fiecare dimineață ești trezit de sunetele de motoare de F-22, după două – trei zile începi să te saturi.
F.P: Explică-mi situația cu împrumutul și cu locul de muncă. Este asigurat dinainte de a ajunge în Statele Unite?
E.B: Ca să pleci trebuie să faci un împrumut bancar de aproximativ 3000 de dolari. Acești bani îi poți acumula doar având două joburi, cum a fost și în cazul meu. De exemplu, la primul job lucram într-un hotel de la 7 dimineaţa până la 4, aveam timp de o oră sa ajung acasă și să mănânc, iar de la ora 5 până la 3 dimineața lucram la al doilea job. Deci, practic lucram şi 15 ore pe zi fără absolut nicio pauză. A fost foarte obositor pentru mine, deoarece nu am mai avut înainte un job, cel puțin nu unul full-time. Slujba de la ora 5 a fost aleasă de mine înainte să plec, atunci când eram în Craiova.
F.P: Și cea de-a doua?
E.B: Pe cea de-a doua trebuie să ți-o găsești singur. Am mers vreo 50 de străzi pe jos, din ușă în ușă să văd dacă angajează, în cele din urmă am găsit la un hotel. Mi-aș fi dorit să știu de la început probabilitatea de a-mi găsi un al doilea job. Cu un singur job poţi să acoperi cheltuielile, doar dacă lucrezi 12 ore pe zi, ceea ce e foarte rar, numai aşa ai putea achita împrumutul. Deci dacă cineva vrea să aplice sau a aplicat deja ar trebui să se gândească și la acest lucru. Eu am fost pe coasta de est, însă am auzit că cei care s-au dus în nord au avut salarii mai mari.
F.P: Cum funcționează partea cu telecomunicațiile?
E.B: Înainte de a pleca am fost sfătuiți de agenție să ne deblocăm telefoanele pentru a pune o cartela din SUA. Cartela mea a fost de la H2O, am avut acces la rețelele mari AT&T sau Verizon, însă ni s-a spus că în zona în care stăm noi aceasta va fi mai bună. Nu pot să spun ca am fost mulţumită în totalitate, deoarece internetul a fost foarte slab, mergea foarte greu, iar noi aveam nevoie să comunicăm cu părinții.
F.P: Cât timp ți-a luat să strângi banii pentru împrumut?
E.B: Câștigam vreo 8.75$ pe ora, deci pe săptămână făceam 300-400 $ doar de la un job. Am achitat împrumutul în primele 2 luni, iar tot ce am câștigat în ultima lună a fost pe plus și i-am folosit după aceea în călătorii. Muncești 3 luni, iar după, ai timp alocat pentru călătorii. Eu am călătorit vreo două săptămâni, iar când m-am întors am avut 800$ pe plus.
„Nu știu dacă m-aș întoarce în același loc”
F.P: Vreun moment ciudat?
E.B: Nu chiar ciudat, dar înspăimântător pentru mine. Ni s-a spus de la locul de muncă să evităm să ieșim singuri noaptea. Conjunctura m-a obligat să fac acest lucru deoarece trebuia să plec către o excursie dimineaţa spre New York City. M-am deplasat către stația de autobuz pe jos vreo 11 străzi. Vorbeam la telefon, era 3 dimineaţa și am început să fiu urmărită de cineva. Îi vedeam umbra, a mers în spatele meu vreo 10 străzi și m-a lăsat în pace când a văzut că mă apropii de un grup de studenți, alături de care urma să plec în excursia respectivă. Am trecut peste acel moment și am plecat spre New York, după care a urmat să vizitez Washington, Baltimore și Philadelphia.
F.P: Povestește-mi vizitele în Washington și New York?
E.B: Vizita în New York a fost cel mai anticipat moment pentru mine odată ce am aflat că voi vizita SUA. Pot să spun că mi-a lăsat o impresie plăcută, am reușit să vizitez Empire State Building doar până la etajul 86, deoarece pentru a ajunge în vârf, îți trebuie rezervare cu câteva luni înainte, același lucru este valabil și pentru coroana Statuii Libertății, deci pentru cei ce vor vizita orașul să fie conștienți de acest lucru. New York este orașul ce îți captează foarte mult atenția, însă am fost foarte fascinată de Washington DC. Toate muzeele, chiar și Smithsonian au intrarea liberă. Am reușit să vizitez cam toate zonele importante din capitala Statelor Unite, de la Statuia lui Lincoln până la Monumentul celui De-al Doilea Război Mondial cu excepția Casei Albe în interior. A avut un impact mai mare Washington, deși probabil a ajutat și faptul că nu am avut așteptări mari.
F.P: Ai mai repeta această experienţă?
E.B: Da, intenționez să mă întorc la anul, când o să fiu la master. Anul acesta sunt ocupată cu licența. Însă nu știu dacă m-aș întoarce în același loc. Chiar dacă știu locuri, oameni, zona cât de cât în Ocean City, aș vrea să ies din zona asta de confort. Aș vrea o experiență nouă, deci poate aș alege nordul țării, nu coasta de Est.