Creat de către Mark Zuckerberg (2004), Facebook (FB) este un site web de tip rețea de socializare.
Facebook-ul are atât părți pozitive, cât și negative. În acest sens, psihologul Daniela Ignat ne avertizează: „Site-urile de socializare virtuală sunt benefice până la un anumit punct.” Expunerea la afecţiuni mentale, narcisismul, tulburarea de personalitate antisocială, tulburare bipolară, dezvoltarea personalităţii obsesive, lipsa de autocontrol, deficitul de atenţie sau dependenţa de această reţea sunt unele dintre efectele dăunătoare ale Facebook-ului, așa cum au demonstrat studiile de specialitate.
Daniela Ignat spune că, din perspectiva comportamentală și cognitivă a utilizării excesive a internetului, există trei faze: fascinația, obsesia (unii rămân aici: mă fascinează și sunt obsedat de internet), evitarea (evit să mă mai uit pe facebook, pentru că nu îmi oferă ceva extraordinar) și echilibrul (folosesc echilibrat internetul).
Aceasta va fi în viitor, cu siguranță, o tulburare psihologică.
D. Ignat a observat că adicția aceasta de comunicare (comportament repetitiv, tulburare de impuls) este tot mai des întânită. Tinerii își petrec foarte mult timp pe FB atât ziua, cât și noaptea: „Stau pe chat noaptea, nu se mai trezesc să se ducă la școală sau se trezesc și sunt mofluzi, obosiți. Alții își petrec weekend-uri întregi pe Facebook.”
Facebook a ajuns să fie un exhibiționism. Cu toții am remarcat persoanele care-și fac publice foarte multe date personale; de la selfie-urile zilnice, locurile vizitate până momentele de fericire sau de suferință din viața lor: „Simt nevoia să știe toată lumea unde sunt, ce fac, cât de frumoși/frumoase sunt, că le-a murit cineva. S-a ajuns foarte departe.” Daniela Ignat povestește cum zilele trecute a văzut chiar și-o postare cu un sicriu.
„Mi s-a întâmplat și mie, să mi se scrie pe chat, privat: «Te rog frumos, vreau și eu o apreciere».”
Nevoia de atenție poate fi explicată prin faptul că suntem ființe sociale. Dorința de atașament, de socializare, de atenție este înnăscută. „Avem nevoie de foarte mare atenție. Atunci când cerșim din partea tuturor înseamnă că avem probleme de neîncredere, de nemulțumire”, explică psihologul.
Situația poate scăpa de sub control. Facebook-ul poate deveni o dependență.
„Simt nevoia ca lumea să vadă ce fac.”
Cristina Ș. (18 ani, elevă) care și-a făcut cont în 2008 este o uilizatoare înrăită. Ne mărturisește că stă pe FB în fiecare minut al vieții ei, chiar și la ore: „Fac exerciții la mate și stau pe FB.” De cum se trezește își verifică notificărilor, pentru că: „Toate veștile se află de pe Facebook. Și când ninge nu trebuie să te mai uiți pe geam că toată lumea scrie: «Ninge! Ninge!»”.
La polul opus, Mihaela B. (21 ani, studentă) este printre puținele persoane care nu mai are cont pe cunoscutul site de circa 3 ani. I s-a părut plictisitor. După vreo 6 luni și-a dezactivat contul și mai târziu, l-a șters. Mihaela ne spune despre această „etapă trecută” care „devenise un reflex”: „Nu mă puteam concentra. Aveam mereu curiozitatea că poate s-a întâmplat ceva și eu am pierdut, că poate m-a căutat cineva. Ajungi să fii zombie.” Vorbește cu dezamăgire despre persoanele care-și expun exagerat viața privată: „Nu trebuie să știe toată lumea. Așa nimic nu mai are farmec.”
Conform unor sondaje de opinie privind activitatea online, realizate în cadrul proiectului Pew Internet Project, s-a demonstrat că 73% dintre adolescenţi (12- 17 ani) folosesc site-urile de socializare și 72% dintre tineri (18- 29 ani) sunt adepţii acestor forme de sociabilizare virtuală. În noiembrie 2015 FB-ul a strâns circa 1.44 miliarde de membri pe glob. Acum site-ul este una dintre cele mai răspândite rețele sociale din lume.
Luiza FEROIU
