Ora 08:00 și deja 19 studenți năvălesc în sala de la subsolul Facultății de Inginerie Electrică din Craiova. Au geci groase și, cât ai clipi, se lipesc unul de altul în băncile lungi, de 6 persoane. Câte 3-5 studenți se așază pe același rând, numai Laurențiu stă singur. Cu degetul arătător, desenează cerculețe pe bancă, în timp ce capul și-l sprijină în mâna stângă. Își mișcă ritmic degetele pe masa de lemn. Tace și așteaptă să înceapă cursul.
Profesoara întârzie câteva minute, spre surprinderea studenților, care încep să-și pună întrebări: „Băă, sigur facem de la 8 sau trebuia să începem la 9?”, „Nu știu, eu n-am fost data trecută”, se aud doi băieți. Subiectul se schimbă rapid pentru că o colegă le transmite avertismentul dat de un profesor, în urmă cu o săptămână: „Cine nu vine la modul data viitoare, pică!”
„Calculați-mi-l pe A!”
Intră și profesoara care, după ce își lasă cafeaua pe catedră, începe să scrie niște formule pe tablă. „Calculați-mi-l pe A!”, spune ea, fără să observe că studenții abia apucaseră să deschidă caietele. Liniștea e întreruptă doar de mâinile care se grăbesc să scrie, în timp ce Ionuț stă pe telefon. „Mă uitam doar să fac niște calcule”, îi explică el profei, după ce închide jocul online. Un alt student rezolvă primul problema „Gataaa, ies la tablă?”, strigă Călin. În fața lui, două colege îi cer lămuriri asupra exercițiului. Două rânduri mai în spate, Ionuț nu știe ce să scrie. „Dragoooș, dă-mi și mie foaia ta!”, șoptește acesta și copiază rezolvarea de la coleg.
La 08:30, tabla mișună de ecuații. Profa aprinde videoproiectorul, dar studenții au deja cursurile descărcate pe telefon. Le spune pagina de la care să scrie și se lasă din nou liniștea. Cinci minute mai târziu, Ionuț e nedumerit. „Pagina 37 ați spus?”. „87, măăi!”, îl lămurește Cristi.
În pauză, majoritatea tinerilor scrollează pe telefoane. Câțiva studenți iau caloriferul în brațe. „E cald?”, îi întreabă o fată. „În sfârșiiiit, au avut milă de noi!”, strigă Ionuț, care se întorsese de la magazin.
„Lăsăm telefoanele, da, domnu’?”
Un nou set de exerciții oprește pauza de 20 de minute. „Lăsăm telefoanele, da, domnu’?”, i se atrage atenția unui băiat, care zâmbește și iese de pe Instagram. Profesoara începe să explice teoria, dar își amintește instinctiv „Aaa, prezența!”, și întinde o foaie albă spre prima bancă. Se plimbă printre studenți și anunță că cei care au absențe la laborator, pot veni și în alte zile, la grupe diferite, ca să recupereze.
Mai sunt 10 minute din curs și tinerii își pierd concentrarea. „De ce atâta gălăgie?”, întreabă profa. „Ați copiat formulele până unde am zis eu?”. Răspunsul afirmativ al colegilor îl face pe Ionuț să tresară. „Cum naiba ați terminat așa repede?”
Pe ultima sută de metri, începe alt exercițiu, iar Valentina, care până atunci rezolvase corect problemele, iese la tablă. „S-a cam sunat!”, șoptește Cristi. Însă cursul mai durează pentru că problema de pe tablă nu își găsește rezolvarea fără ajutorul profei. Ea cere răspunsuri din partea studenților. „Pe ăsta îl luați ca temă”, se lasă ea păgubașă, în timp ce, în băncile din dreapta, o tânără se întinde obosită.
„Putem să rezolvăm data viitoare? Că întârziem la laborator.”, cer studenții. În nici 30 de secunde, sala se golește.
