Profesor de științe socio-umane, Constantin Balica și-a început cariera didactică în urmă cu 20 de ani. Acum predă la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din Corabia (Olt).
În interviu vorbește despre cum se face educația astăzi și cum trebuie să se adapteze cadrele didactice la cerințele elevilor.
Veronica Milică: Cum ați luat decizia să fiți profesor de științe socio-umane?
Constantin Balica: Nu am ales să fiu profesor de științe socio-umane, ci am ales să studiez filosofia și, doar după ce am terminat facultatea, am decis să fiu profesor, ceea ce s-a dovedit în timp că este o profesie care chiar îmi place.
V.M.: Majoritatea ne-am ales un model în viață, dumneavoastră ați avut unul?
C.B.: Nu pot să identific o persoană anume care să-mi fost modelul, ci, mai degrabă, m-am raportat continuu la mai multe modele de comportament pe care le-am urmat sau pe care le-am evitat. Dacă ar fi să aleg, totuși, modelul de comportament, pe care îl am în minte tot timpul, îl reprezintă profesorii mei din facultate. De la ei am învățat să-mi tratez elevii ca pe egali, diferența dintre noi fiind dată doar de faptul că eu m-am născut mai demult și am avut timp să citesc mai mult decât ei.
V.M.:Știm cu toții cât de grele sunt materiile predate la școală, dar cât de greu este pentru dumneavoastră să predați aceste materii?
C.B.: Nu disciplinele pe care le predau au o dificultate internă, ci relația elevilor cu ele comportă astăzi o anumită dificultate. Nu este dificil să predai o disciplină sau alta, că doar exersezi acest lucru în fiecare zi, este dificil uneori să le predai unui anume tip de elev pe care nu îl interesează nimic din ceea ce este legat de școală. E o problemă pe care o avem toți cei care lucrăm în sistemul de educație, fie că predăm filosofia sau limba română, istoria sau matematica.
V.M.: Toate începuturile sunt grele, dar cât de greu v-a fost dumneavoastră la începutul carierei?
C.B.: Nu îi amintesc să îmi fi fost greu. Am avut de la început avantajul de a preda discipline care pot deveni interesante prin noutatea pe care o conține informația și, în același timp, am avut avantajul de a fi apropiat de vârsta celor cărora le predam. Am început cariera didactică la 22 de ani și predam filozofie la clasa a XII-a.
V.M.: Tinerii din ziua de azi sunt foarte atrași de ce se întâmplă pe internet, cum reușiți dumneavoastră să îi faceți să le placă materiile pe care le predați?
C.B.: Avantajul pe care orice profesor de științe socio-umane ar trebui să știe să-l fructifice este tocmai faptul că științele sale sunt socio-umane, adică să folosească ceea ce este specific omului în predare. Și cum omul de azi este puternic conectat la tehnologie și interconectat prin ea cu lumea, este necesar să folosim acest lucru în comunicarea didactică. Astfel, elevii nu se mai simt încorsetați de rigorile școlii și vor fi mai receptivi. Dă-i elevului libertatea să refuze să învețe și va veni singur către învățare!
V.M.: Știu că de când dumneavoastră organizați o serie de activități extrașcolare foarte mulți elevi sunt implicați constant în realizarea acestora. Pentru viitor ce planuri de activități ați mai avea?
C.B.: Am rămas la aceeași pasiune: regia de teatru. Anul acesta sunt la a șasea piesă pe care o pun în scenă și am 14 elevi în trupa de teatru. Este modalitatea pe care eu o folosesc pentru a le da elevilor acces la experiențe de cunoaștere și de dezvoltare personală de care își vor aminti și vor vorbi multă vreme.
V.M.: Spuneți-mi o experiență frumoasă din cariera dumneavoastră!
C.B.: Nu cred că pot face o alegere a unui moment frumos. Pentru mine, întâlnirea zilnică cu elevii este prilej pentru câte o experiență frumoasă. Am spus și mai devreme că este o profesie care îmi place. Dacă trebuie totuși să aleg și să fie o experiență școlară, nu extrașcolară, atunci voi spune prima experiență frumoasă: este vorba de experiența din primul meu an de învățământ, în care am reușit să calific o elevă la etapa națională a Olimpiadei de filozofie. Pentru mine, profesorul debutant a fost o reușită, care a constituit certificarea faptului că pot să fiu un dascăl și nu doar un specialist în domeniul științelor sociale.
V.M.: Pe lângă acest moment frumos îmi puteți povesti și un moment neplăcut din cariera dumneavoastră?
C.B.: Singurele momente neplăcute sunt cele legate de „întâlnirile mele” cu mulțimea de hârtii inutile pe care trebuie să le completăm. Eu încă mai cred că educația se face în contactul direct cu elevul și că nu are nevoie de atâtea proceduri și procese verbale.
V.M.: Știu că în ziua de azi copii nu-și dau interesul, cu toate acestea aveți elevii care participă la olimpiadă?
C.B.: Olimpiada nu mai este un interes pentru elevi aproape la nicio disciplină de studiu, cu atât mai puțin la disciplinele socio-umane. În contextul în care performanța nu este suficient promovată la nivel social, nici în școală nu este mai mult, așa că elevii și nici profesorii nu mai găsesc motivația pentru a participa la astfel de concursuri.
V.M.: Cum gestionați situația cu elevii rebeli?
C.B.: Nu există elevi rebeli. Există doar elevi despre care nu știm suficiente și pe care nu reușim să-i înțelegem. Dacă reușești să cunoști elevul, vei putea să-i dai acele sarcini care să-l facă util. Refuzul de participare al elevului este modul său de a protesta în fața unei școli care nu îl atrage, și, din păcate, școala de azi riscă să fie din ce în ce mai neatractivă pentru elevi din cauza „îmbătrânirii” modalităților de comunicare cu elevul. Asta îl face pe elev să fie rebel, să se revolte prin neparticipare.
V.M.: Care este rata de promovabilitate la bacalaureat în ultimii ani?
C.B.: Rata de promovare este specifică fiecărui liceu în parte și conține două elemente care o definesc: calitatea actului didactic din școala respectivă și calitatea elevilor care intră în școală în clasa a IX-a. Aceste două elemente sunt complementare: un act didactic bun produce performanță doar cu un material bun pe care să îl prelucrezi, așa cum un act didactic slab poate să strice un material uman bun.
V.M.: Din perspectiva unui didactic cu multă experiență în domeniul educației, ce sfaturi ați avea pentru elevi?
C.B.: Pentru elevi am un singur sfat, pe care i l-am dat și copilului meu și pe care aș vrea să îl avem toți în vedere în viața de zi cu zi. Poate că nu pare așa acum, dar mai devreme sau mai târziu ajungem să realizăm că așa este: educația face diferența!