Acad. prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop a primit titlul Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova în cadrul ceremoniei desfășurate marți, 13 noiembrie, în Aula „Mihai I al României”. Ioan Aurel Pop este un ilustru reprezentant al istoriografiei româneşti, Preşedintele Academiei Române şi rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Nu am pierdut ocazia și i-am adresat câteva întrebări. A fost foarte deschis și a avut răbdare cu doi tineri studenți, începători în domeniul jurnalismului. I-am răpit câteva minute din puținul timp pe care îl avea la dispoziție și s-a oprit în frig pe scările Universității pentru a ne răspunde la o încă ultimă întrebare.
Claudiu Vasile: V-a inspirat cineva să urmați această profesie?
Ioan-Aurel Pop: În primul rând famila mea, calitatea mea de român și dorința de a cunoaște sufletul acestui popor. Înainte de a fi aplecat spre această meserie am vrut să mă fac medic, dar am aflat pe la o vârstă fragedă, de vreo 7 sau 8 ani, că și medicii mor chiar dacă vindecă toate bolile din lume și atunci m-am hotărât să încerc să vindec boli sufletești prin apelul la memoria colectivă a oamenilor. Atunci am început să fac istorie și am avut profesori foarte buni, firește.
Loredana Burada: Ce înseamnă pentru dumneavoastră o recunoaștere de tipul celei de azi?
I.A. Pop: Înseamnă o împlinire specială după o muncă de-o viață, am înțeles de timpuriu, din familie și de la românii mei, pe care îi evoc în fiecare moment, că nici o zi nu trebuie să treacă fară o linie, „Nulla dies sine linea”, și, ca urmare, după o muncă intensă, am reușit să obțin o recunoaștere care mă onorează, dar în același timp mă obligă foarte mult. Cu fiecare pas pe care îl fac în viață mă gândesc dacă sunt demn de aceste onoruri. Şi fac un pas înapoi ca să mai învăț, pentru că toată viața înseamnă a învăța și a te dedica educației. N-am renunțat să predau și, prin urmare, în fiecare luni și acum îmi țin cursurile la universitate.
atunci când e de muncit, trebuie să muncim, să participăm la competiție pentru că lumea este formată dintr-un sistem concurențial
C.V: Ce sacrificii ați făcut pentru a ajunge unde sunteți acum?
I.A. Pop: N-am făcut sacrificii pentru că mi-au plăcut toate lucrurile acestea pe care le-am făcut. Am știut să mă duc și cu colegii mei studenți la o terasă să beau o bere, când eram student, să mă duc la spectacole, să mă duc la discoteci, azi se numesc cluburi, am dansat, am cântat, dar este o rânduială în lucuri, se spune: „Est modus in rebus”, atunci când e de muncit, trebuie să muncim, să participăm la competiție pentru că lumea este formătă dintr-un sistem concurențial și trebuie să reușim să scoatem la lumină ce-i mai bun din noi ca indivizi și, dacă vom reuși asta, vom scoate la lumină și ce-i mai bun din acest popor.
L.B: Știm că ați fost un an director la Centrul Cultural Român din New York. Cât de greu v-a fost să faceți vizibilă cultura României în străinătate și ce proiecte ați desfășurat acolo?
I.A. Pop: Este greu să faci cunoscută cultura română, dar m-am străduit. La New York îmi amintesc că l-am invitat pe Ion Caramitru să recite din Eminescu și lângă el era o foarte frumoasă actriță româncă, dar care știa bine engleză și care traducea poeziile în engleză. Sigur, în engleză nu sună Eminescu așa de frumos ca în limba română, dar sună. Am invitat-o pe Doina Levintza, care a adus costumele din piesa lui Shakespeare „Richard al III-lea” – tocmai se montase la București. Cu alte cuvinte, m-am străduit să fac cunoscută cultura nu neapărat prin istoria noastră.
C.V: Ați participat la numeroase schimburi de experiență. Ce sfaturi aveți pentru studenții care au șansa să plece cu programul Erasmus?
I.A. Pop: Să plece cât mai mulți, schimburile internaționale ne lărgesc orizontul. În timpul studenției mele nu am avut ocazia să ies din România și nici ulterior până la revoluție, dar alte meridiane ne ajută să înțelegem mai bine lumea. Şi studenții medievali – universitățile sunt o creație a Evului mediu – erau peregrini, umblau din loc în loc și acumulau experiență. Cu cât reușești să mergi în mai multe țări și să vezi mai multe universități cu atât devii mai cunoscător, mai înțelegător și mai receptiv.
„cred sincer că instruirea și educația astăzi sunt extrem de importante și se pot face și audio și vizual, important este să stărui, să te străduiești și să nu rămâi ignorant”
dacă reușesc acest lucru, succesul este aproape asigurat
L.B: Ați scris mai bine de 70 de cărți, iar tinerii din ziua de azi aproape că nu mai citesc cărți tipărite, cum vedeți acest lucru?
I.A. Pop: Poate că în viitor le vor asculta prin mijloace audio. Eu ca istoric vă spun: cărțile se tipăresc cam de cinci sute de ani încoace, de la Gutenberg, care a inventat tiparul pe la 1455. Prin urmare omenirea a trăit sute de mii de ani fără cărți. Eu nu pot să dau sentințe, dar cred sincer că instruirea și educația astăzi sunt extrem de importante și se pot face și audio și vizual, important este să stărui, să te străduiești și să nu rămâi ignorant, pentru că omul este o trestie gânditoare și dacă nu ne putem folosi gândirea atunci ne îndepărtăm de esența ființei noastre care este una spirituală.
C.V: Sunteți un om cu foarte multă experiență și mereu se spune că drumul spre succes este foarte greu, ce sfat ați avea pentru studenții care vor să își construiască o carieră?
I.A. Pop: Sfaturile date altora sunt cel mai ușor lucru din lume, iar a te cunoaște pe tine însuți e cel mai greu. N-aș putea să le dau sfaturi, dar ideea generală este că munca stăruitoare învinge orice. Prin urmare eu nu sunt dintre cei care cred că norocul te ajută, șansa, Dumnezeu – dacă tu nu miști, nimic nu te poate ajuta. Ideea este să facă eforturi, să depună aceste eforturi, să se perfecționeze, să acumuleze o cultură generală deosebită și mai ales o cultură de specialitate care să le permită să fie remarcați ca experți și, dacă reușesc acest lucru, succesul este aproape asigurat.
Claudiu Vasile, Loredana Burada, Jurnalism, Anul II