Sandra Coroian: „Dacă nu reușeam nici cu romanul I.R.En. m-aș fi lăsat de scris.”

Sură photo: Facebook

Am stat de vorbă cu Leila Sandra Coroian, cunoscută datorită cărților ei science-fiction I.R.En., Aviatoarea și Origami: Omul de Hârtie. Anul abia a început și scriitoarea vine deja cu idei noi. Sandra ne-a dezvăluit informații proaspete despre noul ei roman,Ultima suflare stelară, și a vorbit despre artă într-un mod absolut senzațional.

Loredana MunteanuPentru început, ne poți spune câteva lucruri despre tine? Cum te-ai descrie?

Sandra Coroian: În mare, cum spun de obicei, sunt o persoană extrem de sociabilă, îmi place să ajut atunci când am ocazia și desigur iubesc să scriu. Cei care nu au răbdare să stea de vorbă cu mine măcar 5 minute mă consideră arogantă, iar cei care își fac curaj să intre în vorbă cu mine ajung să mă cunoască exact așa cum sunt eu de fapt.

L.M.: Cum a început pasiunea ta pentru scris?

S.C.: Cred că datorită imaginației bogate. Chiar și pe vremea când mă jucam cu păpușile Barbie aveam în minte tot felul de scenarii și făceam adevărate povești. Imaginația m-a împins să pun totul pe foaie și astfel am început să scriu.

L.M.: Ce te inspiră atunci când scrii?

S.C.: Totul. Adică nu am ceva anume și de obicei problema mea cea mai mare este timpul. Mă inspiră dorința de a vrea să aduc ceva diferit și nou în fața cititorilor, ceva care să lase o amprentă în lumea literaturii.

Sursă photo: Facebook

Autoarea nu dorea să scrie SF.

L.M.: Știu că ai o pasiune pentru SF, cum a ajuns să-ți placă așa de mult?

S.C.: Adevărul e că nu mi-am propus niciodată să scriu SF. Nici nu citeam cărți SF până de curând. Mă uitam la filme, mă pasiona cosmosul, dar niciodată nu mi-am propus să scriu pe nișa aceasta, a venit de la sine. Mi-am găsit genul, pot spune, făra a-l căuta și oricât de mult aș încerca acum să mă axez pe alt gen, în final tot la SF ajung.

L.M.: Cartea ta de debut este I.R.En., cum ți-a venit ideea pentru această carte?

S.C.: I.R.En. a „prins viață” datorită dorinței mele de a arăta de ce sunt în stare ca scriitoare. Într-un fel, a fost ultima mea încercare de a arăta lumii ce pot. Înainte de I.R.En. am mai scris, am mai încercat să public, dar n-am reușit. Dacă nu reușeam nici cu acest roman m-aș fi lăsat de scris. Iar acum, vorba fie între noi, realizez că mi-am ridicat ștacheta puțin cam sus și mi-e un pic cam dificil să detronez I.R.En., dar nu mă dau bătută, am mare încredere în noul meu proiect la care lucrez în momentul de față.

Ultima suflare stelară o să fie un roman SF/Thriller, care va atinge puțin și din domeniul religios.

L.M.: Lucrezi la Ultima suflare stelară, nu? Ce ne poți spune despre această carte?

S.C.: Oh, păi în mare, am în plan foarte multe cu acest roman. Este un SF/Thriller cu care sper din suflet să dau lovitura, cel puțin asta îmi propun. Subiectul romanului este încă în desfășurare, încă încerc să îl pun la punct și ca să dau un pic „din casă” am de gand sa ating puțin și domeniul religios (sper că m-am exprimat bine). Pe scurt, și aici pot să spun că este o premieră, pentru că ești prima cu care vorbesc mai în detaliu despre acest nou roman, povestea se învarte în jurul a doi astronauți care sunt trimiși într-o misiune de urgență pe Lună pentru a recupera o bacterie care ar putea vindeca una dintre cele mai grave boli ale secolului. Vorbim de intrigă, mister, trădare si corporații care își urmăresc interesele personale. Aș spune mai multe, dar vreau mai întai să văd rezultatele și pe urmă o să le împărtășesc și cu publicul.

L.M.: Acum că au trecut 2 ani de când ai publicat I.R.En., și tu ca scriitoare ai mai evoluat, simți că ai vrea să schimbi ceva la carte sau e bine așa cum este?

S.C.: Vorbind strict despre poveste, nu aș schimba nimic, cât despre cum este structurată și aranjată în pagină, da, aș reveni la formatul original și poate voi face asta într-o ediție re-editată.

L.M.: Cum a fost să ai propria carte în mână? Ai reacționat în vreun fel, și dacă da, cum?

S.C.: Propria carte am avut-o în format fizic înainte de a publica, atunci când am tiparit 25 de exemplare din Un artist ca mine. Este un sentiment extraordinar de împlinire. Mai fericită am fost când am ținut primul contract semnat oficial cu o editură în mână, căci aia a însemnat că am pășit în lumea literaturii, ca autor cu „acte în regulă” să spun așa.

L.M.: Mulți scriitori preferă să scrie noaptea, fie că nu au timp ziua, fie că linișea nopții îi ajută să se concentreze mai bine la scris. Așa este și în cazul tău?

S.C.: Da, sunt o pasăre de noapte și da problema mea principală este lipsa timpului. Eu am nevoie de „zgomot” în jurul meu pentru a putea scrie, fie că e TV-ul pe fundal sau muzica din playlistul meu de pe Youtube. De obicei noaptea îmi vin cele mai multe idei și câteodată îmi este ciudă pentru că sunt prea epuizată pentru a le putea pune în word.

Sursă photo: Facebook

Înainte să se axeze pe literatură, Sandra, a experimentat o mulțime de alte pasiuni.

L.M.: Cum a fost să treci prin atâtea pasiuni, adică de la muzician la violoncelistă, iar apoi la traducătoare cu licență și, în sfârșit, la scris?

S.C.: Unele le-am facut de nevoie, altele din pasiune. În principiu am încercat să fac tot ce mi-a plăcut. De la fotografie, la limbi străine, la muzică hip hop, la rock, desen, pictură, dansuri. Mereu am avut oameni care îmi spuneau că „dacă te apuci de toate nu o să faci nimic cu niciuna” și nu a fost adevărat. Într-adevăr fotografia, desenul/pictura, muzica și dansul le-am lăsat pe planul doi și le-am transformat în hobby-uri pentru a mă axa pe literatură, dar de facut, le-am făcut pe toate și mi-au ieșit la fel de bine. Cred că secretul e să faci ce te face fericit și ce te împlinește. Arta… e hrană pentru suflet. Ca să-ți răspund mai concret la întrebare, a fost dificil, dar a meritat. Cred că încercându-le pe toate am ajuns omul care sunt în prezent.

L.M.: Ne poți povesti o întâmplare memorabilă din experiența ta de scriitoare?

S.C.: Uh, ar fi multe sincer, am avut atât de multe bucurii de când am devenit autoare. Nici nu știu pe care să o aleg, căci toate au fost la fel de importante. Să spunem că momentul în care am avut ocazia să îmi cunosc „mentorul spiritual” și anume Liviu Surugiu, un autor pe care îl admir extraordinar de mult și aspir să ajung cel puțin la fel de sus precum este el, iar al doilea ar fi momentul în care am avut ocazia să fac cunoștiință cu regizorul Sabin Dorohoi și să port o conversație extraordinar de antrenantă despre lumea SF și lumea cinematografiei.

L.M.: Ce mesaj le oferi tinerilor care vor să devină scriitori pe viitor?

S.C.: Să nu renunțe la primul obstacol întâlnit, să scrie făra oprire până când ajung să fie multumiți de ei înșiși și să caute mereu să fie originali.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.