Odată ce s-au văzut admiși în primul lor an de facultate, în minte deja aveau planurile făcute.Despre ce vor face când ajung acolo, despre prieteniile din acei ani, despre petrecerile studențești de care tot auziseră de la alte generații.Pe scurt, bobocii de anul acesta nu-și pierduseră speranța.Au crezut până în ultimul moment că poate generația aceasta va fii mai norocoasă și că se vor putea bucura de facultate în mod fizic.A fost dificil pentru ei să nu mai aibă voie să profite de acel ultim semestru din viața de liceu. Oficial, eşti liber, pe cont propriu. Sună atât de bine, nu-i aşa? Dar, înainte să te avânţi în marea necunoscuto-distractivo-independentă, să ţii minte câteva lucruri despre primul an de facultate. Vorba aia, nu tot ce zboară se mănâncă. Adevărul e că anii studenţiei sunt minunaţi, dar plini de stres. Uneori e foarte greu, şi îţi vine să renunţi, dar aminteşte-ţi de ce eşti acolo, şi gândeşte-te la părţile pozitive. Am fost curioși cum se simt bobocii în primul semestru din noul lor capitol, fiind deja familiarizați cu mediul online din liceu.
Maria Magdalena Radu: Cum te așteptai să fie primul tău an de studenție ? Aveai așteptări mari sau mici ?
Ștefania Andreea Chivu (Facultatea de Științe Sociale, specializarea asistență socială)
În primul rând, vreau să spun că am avut așteptări mici de când am fost admisă.Nu mă refer la facultatea propriu-zisă. Mă refer la acest mediu online, care este singurul dezavantaj. Eu și colegii nu suntem mulțumiți că în timpul examenelor se mai întâmplă să nu ne functioneze site-ul respectiv, iar profesorii nu înțeleg acest lucru.Până la urmă nu avem nicio vină că se întâmplă astfel de lucruri.Adevărul este că trăim vremuri dificile și cu greu cred că ne vom reveni.
Giulia Maxine Bobocescu (Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea psihologie, Universitatea din București)
Initial, înainte să ne spună că o să facem online, aveam așteptări destul de mari pentru că ma pregăteam că o să înceapă un nou capitol din viața mea. Oraș nou, oameni noi, eu pe cont propriu. Cu toate astea, destinul n-a fost așa lin, așa că a trebuit să-mi limitez așteptarile dupa ce s-a anunțat că facem online. Cred căar fi fost mult mai bine fizic pentru că aș fi cunosc colegii și profesorii mai bine, dar am încercat să iau ce-i mai bun din situația actuală și să mă bucur că am putut să mă împrietenesc cu unii fără să existe prejudecățile de la prima vedere.
Iar legat de învățat, nu am termen de comparație, dar mi se pare că într-o proporție foarte mare înveți singur la facultate.
Roxana Anamaria Dincă (Facultatea de Litere, specializarea Română-spaniolă, Universitatea din Craiova)
Înca din anii copilăriei visam la studenție și, de asemenea la o viitoare carieră în învățământ, întemeiată în această perioadă, de la care, orice viitor adolescent avea așteptări mărețe. Când în sfârșit am reușit să ajung studentă m-am lovit de o oarecare dezamăgire, născută din situația actuală, anume învățământul online.Adeseori asociam studenție cu socializarea, o oarecare libertate venită odată cu vârsta, lucruri care din păcate nu pot fi realizate din fața unui laptop. Am realizat că unele cursuri sunt foarte greu, spre imposibil de predat în mediul online, dar cu puțin efort m-am adaptat. Pe de altă parte, văd acest nou capitol din viata mea ca pe o provocare si consider că această situație trecătoare mă face să mă bucur și mai mult de restul studenției, care este una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții.
Bianca Gugu (Facultatea de Inginerie electronică, telecomunicații și tehnologii Informaționale, specializarea comunicații pentru apărare și securitate)
Aveam așteptări mari de la primul an de studenție, dar din cauza pandemiei nu am putut să mă bucur prea mult de această experiența.Cu toate acestea, nu pot spune că nu au existat și avantaje care să compenseze formatul fizic.În varianta online, am reușit să îmi organizez timpul cum am considerat mai bine.Am stat prea mult în casă și nu a putut avea acea interacțiune autentică cu profesorii și colegii.Că nu am apucat să fac laboratoarele care sunt relevante pentru formarea mea ca inginer.
Gabriela Filip (Universitatea de Medicina și Farmacie Craiova , specializarea Medicină)
Cum mă așteptam să fie viața mea de boboc la Medicină și cum a fost de fapt? Contextul epidemiologic actual a cobtribuit cel mai mult la dezamăgirea mea legată de primul an de facultate.Mă vedeam acolo, la ceremonia de deschidere, împreuna cu ceilalți colegi pe care abia așteptam să îi cunosc, să îi descopăr, îmi imaginam cum se vor desfășura primele laboratoare de anatomie și cât de mari sunt amfiteatrele în care se țineau cursurile. Din păcate, nu am avut parte de niciuna din aceste experiențe, dar mai am încă o speranța că vom reveni măcar pe jumătate la normal în semestrul viitor. Profesorii și-au dat toată silința să ne explice cât mai bine, să fac cursurile și lucrările practice cât mai interesante, dar din pacate nu poți învața medicină în fața unui calculator. Am auzit de cele mai multe ori cuvintele “să ne imaginam, să ne gândim cum ar fi, cum se simte, cum miroase..”, ne putem imagina dar pana la un punct când realitatea învinge imaginația noastră și realizăm căartele și venele nu mai sunt colorate in roșu și albastru ca in atlasul de anatomie. Avea mari așteptări de la acest an, reprezenta un nou început pentru mine, o noua viziune, un nou vis. Oameni noi, obiceiuri noi.. totul trebuia să fie nou. Online-ul umbrește toată frumusetea vieții de student. Nu mi-am întâlnit colegii, profesorii, nu am avut parte de examenele fizice cu pixul în mâna, nu am avut emoția primei sesiuni ,bucuria primul examen trecut cu 10. Toate aceste sentimente au fost minimizate de experiența online-ului și acest lucru pentru mine este extrem de trist. Îmi doresc doar ca în anul 2 să revină totul la normal, deși cred că nimic nu ne mai poate aduce înapoi bucuria primului an de studenție, balul bobocilor, unii profesori pe care doar acum i-am întâlnit și nici măcar nu voi ști cum arată în realitate.