„Astăzi sunt prea obosită să mă duc.”, „Nu am chef, poate mâine”, „Lasă că o sun eu altă dată”, „Hai să o lăsăm pe săptămâna viitoare”.
Toate aceste fraze, nu doar eu, ci majoritatea le folosim tot mai des. Parcă tot cheful de viață s-a scurs, poate că-i și din cauza vremurilor actuale. Sinceră să fiu, eu foloseam aceste fraze și înainte de pandemie, dar parcă acum totul este amplificat.
Stăteam zile trecute si vorbeam cu mine. Din una în alta, o întrebare m-a zdruncinat când mi-a pătruns prin minte. Daca ai aflat ca mâine se sfârșește totul pentru tine, ce ai face?
Nu ai regreta toate dățile în care ai amânat să îți suni mama, dățile in care nu ai vrut să ieși afară cu cea mai bună prietenă, dățile in care nu ai vrut să mănânci si prăjitură aia din cauza fricii de kilograme în plus?
Nu vei regreta că nu ai făcut năzbâtia care ți-a trecut prin minte vara trecută?
Nu îți va părea rău că nu ai dansat in ploaie de frica să nu răcești?
Dacă ai aflat ca mâine este ultima zi pentru tine, ce ai face astăzi?
Pe cine ai suna, cui i-ai spune că îl iubești, către cine ai alerga?
Ai sparge, ai plânge, ai urla, sau ai fi împăcat că ai făcut totul înviață?