Mă gândeam, unde aș fi putut petrece câteva clipe relaxante înainte de sesiune? La Plenița, desigur. Dar din cauza pandemiei, pădurea ce adăpostește marea de bujori este închisă de doi ani. E și bine. În acest timp pădurea a avut timp să se refacă.
Cum ar fi fost dacă
Ca să ajungi la rezervația naturală este nevoie să parcurgi câțiva kilometri, pe un drum tipic de țară, însă te asigur că o să merite.
La intrarea în pădure putem zări câte un bujor. Sunt puțini. Pentru că se găsesc destui curioși ce opresc ca să-și facă un buchet de bujori sau vreun tânăr îndrăgostit, care îi oferă iubitei sale un fir de bujor din rezervație, în semn de dragoste.
Odată cu intrarea în adâncimea pădurii o să fii uluit de tabloul verde printre care se strecoară pâlcuri de bujori. Liniștea asurzitoare mai este deranjată doar de ciripitul păsărilor ce dau înconjurul coloniilor de bujori.
În poiana special amenajată din mijlocul pădurii are loc anual un bâlci cu tiribombe pentru toți curajoșii. Sfârâitul grătarelor pe care bucătarii aruncă ba mici, ba cârnați, copii ce aleargă dintr-o parte în alta cu banii strânși puternic în mână ca să-și cumpere vată pe băț, eliberați de părinții care se prind de mână într-o infinită horă în mijlocul poienii. După minute bune de dans și cântec, poposesc la mese cu o halbă de bere rece.
Nu știu de voi, dar eu știu unde o să merg înainte de următoarea sesiune.