E aproape imposibil să stai în cămin și să nu ți se întâmple ceva haios. I-am provocat pe câţiva colegi să ne povestească vreo peripeţie căministă.
Florentina Puicoiu: Care a fost ce mai haioasă întâmplare din cămin?
Maria Ciobanu (Master,I, Română-Engleză): Anul II de facultate. Eram la Monica (n.r. o prietenă) în cameră și ne făceam o mască de păr. Ea avea camera la parter. Și nu mai țin minte, dar a trebuit să ne ducem la „Mike” la magazin. Și ce ne-am gândit? Hai în pijamale și papuci. Eu eram și cu cana de ulei de păr după mine:)) după ce am cumpărat, ne-a venit o altă idee minunată: să intrăm direct pe geam:)).
Cristina Morozanu (Jurnalism, II): Viața de cămin e frumoasă. Să fii student și să nu stai la cămin înseamnă să pierzi cele mai tari experiențe. Întâmplări haioase sunt multe, nu aș putea decide care e cea mai amuzantă. Dar cea mai recentă e binecunoscutul fenomen al căminiștilor din 10, de anul acesta. Petardele! Aruncate pe scări sau pe holuri la orice oră a nopții. Dacă la început ne delectam cu câte o bubuială două pe noapte, cu cât ne-am enervat și am început să comentăm pe un grup de pe facebook, al căminului, cu atât petardele s-au înmulțit. Pentru fiecare comentariu mai primeam câte o petardă, de, cum spunea un student ,,îți săreau papucii din picioare”. O experiență tragicomică mai degrabă, căci la cum se auzeau riscam să facem infarct. Au fost pândiți de paznic, de cei din comisia de cazare, de șeful căminului, a venit și poliția chiar, după cum zicea cineva, dar nimic, ei nu s-au lăsat până nu și-au terminat muniția. Chiar dacă asta a însemnat să îi suportăm întreaga lună ianuarie, și să reapară pe la mijlocul lui februarie, la ceas târziu, când eu și colegele mele am sărit din pat ca arse, se întorsese Bin Laden al căminului, așa cum a fost poreclit individul cu petardele. Deși nu se știe dacă era doar unul sau mai mulți. Nu era haios faptul că dădeau cu petarde, ci reacțiile fiecăruia dintre noi când eram luați prin surprindere. Au dispărut totuși așa cum au apărut pe la sfârșitul lui februarie, fără să aflăm cine erau, iar nopțile au devenit mai liniștite de atunci. Și sperăm să nu se mai întoarcă niciodată!
Ionela Busa (Controlul și Expertiza Produselor Alimentare, II): Viața la cămin într-o seară din sesiune. Doi vecini din blocurile de vizavi cu chef mare de petrecere se gândesc să dea muzica la maxim și să stea pe balcon să comunice cu tinerii din cămin. Cum studenții din ziua de astăzi se bucură când văd oameni care fac lucruri ieșite din comun și mai sunt și turmentați se gândesc ei să le ceară dedicații pentru fetele din cămin cu melodii la cerere. Dedicațiile vin una după alta pentru toate fetele de pe palier. Toată distracția a ținut așa până pe la ora 00:30 noaptea, vecinii turmentați comentând că „nu opresc muzica până nu vine poliția”. Când, într-un final, vine poliția, muzica se oprește și lumina se stinge în apartamentul vecinilor, luând sfârșit toată întâmplarea cu o amendă drastică și distrarea studenților în timpul sesiunii.
Georgiana Burci (Pedagogia învățământului primar și preșcolar, II): În anumite seri ne strângeam mai mulți, fie să mai vorbim, fie să ne mai jucăm diferite jocuri. Jocul care stârnea cele mai multe întâmplări amuzante era jocul de cărți, deoarece cel care pierdea avea de îndeplinit o provocare. Una dintre ele a fost când vărul unei colege de camera a primit provocarea de a ne lăsa să îl machiem. I-am dat cu ruj roșu spre violet și cu fond de ten.
