Radu Ion Orzan este unul dintre absolvenții cursurilor de parașutism din Craiova. La cei aproape 22 de ani, Radu este și un călător înrăit. În fiecare an parcurge zeci de kilometri pe jos, ca să ajungă în munți și să admire peisajul. Se simte bine înotând iarna, în apele înghețate ale râurilor. Este din Polovragi și îl încântă nopțile cu prietenii în peșteri, la foc de tabără. „Omul munților”, așa cum îl tachinează unii prieteni, este student în Craiova, la Inginerie Electrică, în anul III.
Teodora Argint: Te-ai înscris la cursurile de parașutism în urmă cu doi ani. Povestește-mi câte ceva din experiența ta de atunci.
Radu Orzan: Cursurile au însemnat ceva unic pentru mine. Acolo am cunoscut o grămadă de oameni faini. Am fost coordonat de Dan Gabriel Chiriac. El e comandantul aerodromului. Este printre cei mai experimentați oameni la parașutism din Aeroclubul României! A doborât recordul european la salt cu parașuta. Deci știe să te învețe totul cap-coadă și îți povestește din propria lui experiență. De exemplu, incidentele în care era să moară.
Legat de experiența mea, da, am început să fac asta în urmă cu doi ani. Ca să iei examenul trebuie să faci minimum 25 de salturi. Și poți lua licența după ce faci 15 salturi la automat și 10 singur. „Automat” înseamnă că ai un cablu prins de parașută, care îți trage ochetul și îți inițiază procedura de deschidere. Am făcut 14 salturi. Dacă îți iei licența, poți să sari oriunde în lume, fără să ai instructor cu tine. Eu m-am înscris și în 2017, am luat examenul, dar anul trecut nu am apucat să merg și la salturi. Pentru că erau prin luna mai și aveam și facultate, și serviciu.
„La naiba, sigur o să mor!”
T.A: Se spune că primul salt îți rămâne întipărit în minte toată viața. La tine cum a fost?
R.O: Stătea instructorul în ușa avionului și zicea să sar. Și eu îmi tot spuneam în gând „La naiba, sigur o să mor!”. Și… am sărit! :)) Oricum, e fain când ai parașuta deschisă. Vezi totul de sus. Te simți ca un fulg. Dar trebuie să ai și grijă. Că poți să mori sau poți să-i omori pe cei de lângă tine.
T.A: Cum adică poți omorî oamenii de lângă tine când sari?
R.O: La salturi urcam în avion câte 11 oameni și săream câte 3 grupe. Fiecare grupă avea 3-3-4 persoane. Al 11-lea parașutist era instructorul, care se asigura că părăsim avionul corespunzător. Și vezi tu, când ți se deschide parașuta, mai sunt și ceilalți din avion care au echipamentul deschis lângă tine. Și trebuie să fii atent să nu intri cu parașuta în ei. Fiindcă ți se poate încurca între suspante (n.red, corzile parașutei, care leagă pânza de hamul prins de corpul parașutistului), iar omul să nu mai poată larga (n.red, să nu se mai poată desprinde). Și își deschide parașuta de siguranță. Și, deci, poți să-l omori.
„Erau acolo oameni care aterizau și pe un dop de sticlă dacă îi puneai”
T.A: Dar cât durează până aterizezi safe într-un loc pe care îl vrei tu?
R.O: Tot saltul nu cred că durează mai mult de 5 minute. Pilotezi parașuta în așa fel încât să pierzi altitudine, dar asta ți se permite până la 400 de metri. După, ai un loc marcat pe aerodrom. E un cerc cu raza de 50 de metri în care trebuie să aterizezi. Desigur, dacă pilotezi parașuta bine. Erau acolo oameni care aterizau și pe un dop de sticlă dacă îi puneai :))
T.A: Ai o viață foarte activă. Pe lângă parașutism, ești pasionat de trasee lungi pe munte. Pe 1 ianuarie ai decis să faci o călătorie pe jos, pe munte. În timp ce lumea se odihnea după petrecerea de Revelion, tu erai prin nămeți, cu bocanci de două kile. Cum a decurs toată excursia?
R.O: Nu am băut deloc în noaptea de Revelion ca să pot merge pe traseul ăsta. Îl facem în fiecare an, pe 1 ianuarie. Plecarea e de la peștera din Baia de Fier. Urcăm până la Rânca și apoi ne întoarcem la peșteră, pe Galbenu. Traseul durează în jur de 11-12 ore, cu pauze scurte, ca să te bucuri de priveliște. Anul acesta a fost frumos, vremea a fost bună, cu soare. Doar că timp de 15 km am avut zăpadă de vreo 30-40 de cm :))
A fost a treia oară când am făcut traseul ăsta pe 1 ianuarie. Îl mai fac și vara, când nu am ce face 🙂 Mai duc și grupuri dacă e cazul. Spre exemplu, anul ăsta, instructorul de alpinism mi-a dat tabere, oameni pe care să-i duc pe același traseu. Este același instructor de la parașutism.
„Urc pe tot ce apuc”
T.A: Parcurgi doar traseul acesta sau mai faci și altele?
R.O: Urc pe tot ce apuc. Astă-vară am fost în Munții Făgăraș, unde am urcat pe vârful Moldoveanu, cel mai înalt din România. (n.red., are 2544 metri înălțime). Am fost și prin Munții Parâng. Am participat la „Ștafeta Munților” (n.red., competiție de turism sportiv) și am fost puțin și prin locurile de pe acolo. Tot ce e legat de munte fac. Asta pentru că am tangență cu el de când eram mic și mergeam cu bunica.
T.A: Povestește-mi o întâmplare amuzantă de la munte.
R.O: În anii trecuți, mi-am instalat cortul la munte. În locul de campare erau vreo 100 de corturi. Numai că eu eram obosit atunci și, fiind noapte, nu mi-am dat seama că am intrat în cortul altcuiva. Și așa am nimerit între două tipe. :)))
T.A: Iarna îți place să înoți. Deci prin ce ape îngheți în anotimpul rece?
R.O: E ceva normal să înoți iarna. Te mai și imunizezi cu ocazia asta. Oricum, e o experiență unică să simți că îngheți acolo :)) Am Oltețul lângă mine. Pe Cheile Oltului e fain să faci baie. Sau pe Galbenu, în jos.
T.A: Care este cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut? Ceva care te face să te mândrești.
R.O: Nu prea am cu ce să mă mândresc :)) . Îmi pare bine că nu m-am accidentat până acum la munte și cu parașuta.
„Regret că nu m-am implicat de mic”
T.A: Ai făcut atâtea activități extreme, încât au devenit o rutină pentru tine. Te cațeri pe munți, înoți iarna în ape înghețate, sari de la sute de metri înălțime. Totuși, există vreun lucru pe care îl regreți? Sau pe care l-ai fi făcut altfel în prezent?
R.O: Da. Regret că nu m-am implicat în chestii de astea de când eram mai mic. Și le-am descoperit abia în liceu. În rest, nu am regrete. Sunt optimist, viața merge înainte. Și nu poți da timpul înapoi.
T.A: Dar cum de ți-ai ales o facultate atât de diferită de pasiunile tale?
R.O: Ingineria Electrică e ceva de viitor. Restul activităților pe care le fac sunt doar din plăcere și pentru recreere. În plus, ca să fac ceva în domeniul care mă pasionează e mai greu. Știi și tu cum decurg lucrurile în țară. Așa, ca inginer, pot strânge bani și mă pot axa apoi pe ce îmi place.
T.A: Ce lucruri mai ai în plan pentru 2018?
R.O: Tot parașutism. Și muult mers pe munte. :)) E posibil să ajung și prin Alpi, să fac ceva interesant. Dar nu detaliez nimic. Doar când o să știu sigur că fac lucrul respectiv, atunci o să-ți spun.
Înscrierile de zbor cu parașuta, de planorism și cu avionul (PPL) au loc la Aeroclubul din Craiova, în perioada 8 ianuarie-2 februarie. Persoanele cu vârste cuprinse între 16 și 23 de ani pot participa gratuit la cursurile din primele două categorii.
