Roxana Ştiubei: Care sunt domeniile şi competenţele manageriale ale unui decan?
Pr. Răzvan Stan: Competenţele manageriale ale unui decan sunt evaluate de cadrele didactice din facultate, care votează candidatura unui decan, şi de rector, care selectează decanii. Nu prea aş vrea să vorbesc despre competenţele mele prin cuvinte, ci să le vedem la finalul mandatului, prin fapte.
R.Ş.: Sunteţi la începutul mandatului de decan. Cum puteţi descrie această etapă, din punct de vedere instituţional?
Pr. R.S.: E o etapă şi de carieră, şi de slujire în folosul facultăţii. Am activat şi ca prodecan, şi ca director de departament, şi ca tot ce a fost nevoie pentru bunul mers al facultăţii, pentru că ce-i drept, la teologie decanatul sau celelalte funcţii nu sunt neapărat nişte funcţii în sine, ci o slujire la care suntem chemaţi de biserică, adică trebuie să ne punem toată priceperea, toate competenţele în slujba facultăţii. Acum, că e la nivel de decan sau alt nivel suntem într-o… în biserică faci şi dai răspuns la ce eşti solicitat. Darul tău cel mai de preţ îl aduci pentru a duce la bun sfârşit misiunea ce ţi-a fost încredinţată. De aceea nu văd decanatul ca pe o funcţie, ci ca pe o slujire la care sunt chemat.
R.Ş.: Pornind de la contextul educaţional actual, cum vedeţi facultatea în perioada următoare, care sunt perspectivele pe care le întrevedeţi pentru facultate?
Pr. R.S.: La nivel de Facultatea de Teologie Ortodoxă, noi suntem într-un proces de dezvoltare, de încurajare şi creare a unor noi programe de studii şi aici m-aş referi în principal la arte plastice, la cele două module: pictură şi sculptură, avem de asemenea specializarea teologie pastorală, care merge foarte bine, la nivel naţional ne aflăm printre primele locuri. Inspecţiile, vizitele, comisiile ARACIS au acordat încredere maximă. De aceea, ne concentrăm activitatea pe acest nou domeniu, arte plastice, care considerăm că va fi un bonus, va avea puncte forte pentru buna desfăşurare a facultăţii. Avem perspectivă bună, mergem pe această linie de dezvoltare a competenţelor, a cercetării, a programelor de studii ca să ne plasăm pe un loc de frunte.
R.Ş.: Care credeţi că sunt factorii ce conferă credibilitate şi prestigiu unei facultăţi de teologie?
Pr. R.S.: În primul rând să fie transparenţă, sinceritate, competenţă, stabilitate şi seriozitate în cercetare şi tot ce presupune activitatea de zi cu zi, atât didactică, cât şi administrativă.
R.Ş.: Ce veţi face pentru impunerea imaginii facultăţii în ochii publicului larg?
Pr. R.S.: Facultatea deja este recunoscută la nivel de percepţie publică. Să ne ajute bunul Dumnezeu să continuăm în acelaşi ritm pe care l-a impus Înalt Preasfinţitul Părinte Mitrolopolit Irineu, pentru că dacă continuăm în acelaşi ritm cu siguranţă că vom avea foarte multe rezultate. Între facultăţile de teologie din ţară suntem cam singura facultate care reuşeşte să organizeze cam cinci, şase simpozioane, conferinţe pe an, avem un simpozion studenţesc care a ajuns la a şaptea ediţie. Suntem recunoscuţi şi respectaţi datorită valorii pe care o impunem.
R.Ş.: Dar nu vă este teamă că imaginea se strică atunci când vedem la ştiri un preot care nu respectă legile scrise şi nescrise ale acestei dogme?
Pr. R.S.: Nu trebuie să ne fie frică de ceea ce vom vedea azi sau mâine la televizor, pentru că şi televizorul poate să ne arate ceea ce vrea el, depinde dacă suntem destul de inteligenţi să diseminăm ceea ce vedem la televizor. Trebuie fiecare să-şi vadă de bunul mers, să-şi respecte angajamentele, obligaţiile şi să-şi dea tot ce este mai bun din el în domeniul în care activează.
R.Ş: În ce mod poate influenţa un decan viaţa ştiinţifică a unei facultăţi?
Pr. R.S.: În primul rând, prin exemplul personal. Cu toate că munca administrativă îţi răpeşte mult timp trebuie să aloci timp şi pentru cercetarea personală, pentru că atunci când inviţi pe alţi colegi să scrie volume colective, revista facultăţii, să participe la simpozioane, nu eşti credibil dacă tu nu ai publicaţii în aceste volume, reviste. Exemplul personal te responsabilizează faţă de tine şi trebuie să trezeşti această responsabilitate şi în colegi.
R.Ş.: Ce v-a determinat să intraţi în cursa pentru fotoliul de decan?
Pr. R.S.: Nu am intrat într-o cursă. Dorinţa de a mă pune mai mult la dispoziţia facultăţii. Cam atât a fost.
R.Ş.: Deci şi pentru dezvoltarea personală.
Pr. R.S.: Acum, să fiu sincer, cred că dezvoltarea personală se face mai mult dacă nu eşti decan, pentru că ai mai mult timp pentru cercetare, dacă poţi să citeşti , să scrii mai mult. Decanatul pentru un teolog este ca un sacrificiu.
R.Ş.: Consideraţi că apartenenţa politică poate fi un avantaj sau un dezavantaj în competiţia pentru funcţia pe care o deţineţi?
Pr. R.S.: Pentru noi care facem parte din biserica ortodoxă, ca teologi, preoţi, nu facem politică. Singura politică pe care o facem este politica lui Dumnezeu şi politica bunului-simţ.
R.Ş.: Şi dacă dvs. doriţi să vă înscrieţi într-un partid politic, nu aveţi voie să o faceţi?
Pr. R.S.: Nu, nu. Pentru noi apartenenţa la un partid politic este interzisă, pentru că fiind preoţi lucrăm cu toată lumea şi de aceea activitatea noastră se concentrează pe propovăduirea Evangheliei lui Dumnezeu, nu pe învrăjbirea credincioşilor prin apartenenţă politică.
R.Ş.: Le-ați recomanda studenților să-și caute de lucru din timpul facultății?
Pr. R.S.: Ca să vă spun o noutate, cred că suntem singura facultate din Universitate care realizăm acest lucru, pentru că majoritatea studenţilor noştri sunt cântăreţi bisericeşti, îi vedeţi la strană în bisericile din Craiova sau Dolj şi de aceea ei sunt preocupaţi, încurajaţi de noi să se angajeze din timpul facultăţii. Pe lângă latura didactică mai trebuie să îşi dezvolte personalitatea duhovnicească, fapt care presupune vocaţie şi activitate practică.
R.Ş.: Dat fiind că piața muncii în acest domeniu este suprasaturată, de ce ați încuraja pe cineva să urmeze o astfel de facultate?
Pr. R.S.: În primul rând, facultatea de teologie îţi oferă într-adevăr competenţe pentru un post de muncă, dar îţi oferă şi competenţe pentru viaţă, că până la urmă aici cunoşti multe lucruri care te întăresc în viaţă, care te întăresc pe tine ca personalitate morală şi te ajută să fii un bun practicant, nu numai ca preot, dar şi în alte domenii în care activezi. Am avut surpriza ca, de când sunt cadru didactic, să avem studenţi şi tineri care au terminat liceul şi s-au înscris la prima facultate, dar am avut plăcerea să întâlnim studenţi care sunt la a treia, la a patra facultate, au fost şi persoane în vârstă, au fost doi fraţi care aveau în jur de 70 de ani şi au terminat facultatea aici. Au vrut să cunoască mai multe despre Dumnezeu, să aibă dimensiunea teologică a vieţii. Aici înveţi şi despre istoria religiilor şi alte materii care sunt foarte interesante.
R.Ş.: V-a influenţat cineva să porniţi pe această cale?
Pr. R.S.: Nu, a fost o pornire interioară. N-am avut pe nimeni în familie care să fie preot.
R.Ş.: Sunteţi un om fericit?
Pr. R.S.: Tot timpul.