Prietenii îi spun că are un spirit de artistă și că energia ei le aduce zâmbetul pe buze. E o fire spontană, determinată și perfecționistă. Aceasta este tânăra Teodora Dănilă (Medicină și Farmacie, I), care ne spune cum e să fii student de 10, să îmbini medicina cu pictura, să îți dorești să devii cel mai bun medic, dar în același timp să te gândești la propria galerie.
Corina Mihailov: Cum ai reușit să obții media 10?
Teodora Dănilă: Cu ambiție și puțin efort. Mă atrage mult domeniul pe care îl studiez. În plus, de când sunt copil am fost obișnuită să fac performanță, să fiu cea mai bună și sunt competitivă cu mine. Încerc mereu să mă depășesc, iar când înveți ceea ce îți place e chiar ușor să ajungi la o medie de 10.
”am o memorie de elefant”
C.M.: Care este metoda ta de învățare?
T.D.: Îmi place să am cât mai multe materiale la îndemână ca să înțeleg cu adevărat orice lucru pe care îl învăț. Documentarea e foarte importantă pentru mine și aprofundarea noțiunilor într-o manieră cât mai logică, nu mecanică. După ce am înțeles respectiva materie încerc să o repet de câteva ori ca să o fixez cât mai bine. Îmi place să cred despre mine că am o memorie de elefant, așa că nu îmi ia foarte mult nici să învăț câteva zeci de pagini deodată.
C.M.: Cum îți organizezi timpul?
T.D.: Cred că am un program destul de bine organizat. Pe durata zilei sunt la facultate, timp în care încerc să prind ideile principale de la cursuri și laboratoare ca să am mai mult timp pentru mine acasă. În principal, învăt dimineața înweekend, în timpul săptămânii mai puțin, dar e suficient cât să fiu cu materia la zi.
C.M.: Ce hobby-uri ai?
T.D.: Pictez. Îmi place foarte mult și aș vrea să o duc la un nivel mai mare decât hobby. Pe lângă medicină, aş vrea să îmi deschid propria galerie, iar în curând am speranțe că voi avea și prima mea expoziție.
C.M.: Îți mai rămâne timp și pentru viața personală, distracții, odihnă?
T.D.: Da. Stereotipul clasic „dacă ești la medicină nu mai ai viață” este destul de exagerat, dar poate depinde și de experiența fiecărui student. Când ai un program organizat îți rămâne timp din belșug pentru tine. După facultate obișnuiesc să ies cu prietenii, să mă relaxez acasă sau să citesc, iar serile de sâmbătă sunt alocate distracțiilor. Îmi place să îmbin munca și relaxarea. Unora li s-ar părea aproape imposibil să poți să echilibrezi totul, dar până la urma viața de studenție este cea mai frumoasă și trebuie trăite toate aspectele ei.
„îi poți ajuta și pe alții fără să te îndoiești de tine”
C.M.: Care este motivația principală a unui student de 10?
T.D.: Nu cred că există un tipar anume în ceea ce privește motivația unui student. Pentru mine, motivația mea este să fiu prima în ceea ce fac, iar pe viitor chiar vreau să devin cea mai bună în meseria de medic. Satisfacția cea mai mare e atunci când vezi că munca ta e atât de bună, încât îi poți ajuta și pe alții fără să te îndoiești de tine.
C.M.: Ce sfat le dai celor care își doresc un asemenea rezultat?
T.D.: Sfatul meu ar fi că, dacă vrei să ajungi la o anumită performanță, trebuie să ai în spate o dorință foarte mare și mult optimism. Odată ce ajungi acolo, realizezi că merită puțin efort. Trebuie, de asemenea, să faci lucruri și din plăcere pentru că te atrage cunoașterea și aprofundarea unor informații. Nimic nu se face cu forța, trebuie să vină natural.
