Îi invidiem, tacit, pe nebunii care vor să trăiască liber. Un exemplu recent este românul de 26 ani stabilit în Marea Britanie, care a ales să vadă 52 de ţări, pe jos, timp de 7 ani. Argumentele lui logice par pentru noi, prinşi în reguli şi prejudecăţi, doar nişte legături fără sens. Cum să trăieşti fără program, programări, alarme pe telefon, reminder şi alte zeci de obligaţii pe care ţi le notezi pe frigider, carneţele, foi, agende?
Este greu de priceput o asemenea situaţie. Aproape imposibil dacă facem rocada şi ne imaginăm că trebuie să facem chiar noi astfel de alegeri. Dar nu trebuie! Simpli, fără planuri de fond, ne chinuim să luăm decizii bune în banalitatea cotidiană şi ne gândim la alegerile din viaţa noastră. Cele mai multe sunt impuse de ceilalţi: părinţii sau profesorii ne determină să alegem un anumit liceu, de unde, după cei patru ani de rătăcire între cluburi şi cărţi, plecăm la o facultate. Fără consiliere din partea unui psiholog, fără cunoaşterea programei, fără înclinaţie sau pasiune. Singurul criteriu este cel dictat de nevoia de stabilitate – aşa ajunsesem la liceu, în clasa a XII-a, ca din 25 de elevi, 15 să optăm pentru şcolile de poliţie şi cele militare. Doar să optăm, că de picat, am picat toţi. Aceste facultăţi aveau ca argument asigurarea unui loc de muncă. Avantaj care în ultimul timp se clatină: fie locurile de concurs s-au diminuat, fie cei care au terminat aceste şcoli nu au fost încadraţi şi sunt simpli şomeri cu promisiuni în curs.
Şi atunci, ce alegem? Să fim studenţi oriunde reuşim să obţinem un loc la buget? Să fim studenţi pentru diplomă? Să fim studenţi revoltaţi de lipsa oportunităţilor din ţară pe care noi înşine refuzăm să ni le creăm? Sau să devenim, în sfârşit, responsabili? Să uităm de fanteziile hollywoodiene şi să alegem, măcar o dată, sincer, în funcţie de ce ştim, ce putem şi ce ne determină să suportăm, zi de zi, zecile de responsabilităţi. Nu e uşor. Suntem grupul experiemental al societăţii actuale. Pe noi s-au testat zecile de variante de capacitate, bacalaureat, examene de admitere, teste şi suprateste. Noi suntem cei care ne-am pierdut creativitatea memorând sute de comentarii ale unor opere pe care nu le citisem. Suntem şi cei care urâm orice proiect şi etichetăm, radical, orice acţiune.
Dar dincolo de neşansă, ne avem pe noi. Tu ce alegi?
de Florentina Decă