de Diana Zamfir
Dacă n-ar fi tragic, ar fi amuzant. Se fac din ce în ce mai multe emisiuni sau campanii sociale, din care înțelegem că ești din ce în ce mai agramat, că nu prea știi cum stă treaba cu româna. Doar ce ai văzut-o pe Esca prezentând ca în fiecare an, „perle” de la bac și de la evaluarea națională (cândva capacitate). Se presupune că este ceva haios. Obișnuiești să râzi, atunci când vezi un om care „schingiuiește” cuvintele, fie în scris fie în vorbire. Cel mai tare te amuză atunci când persoanele publice greșesc și stai și te gândești cu un aer critic: „cum dracu au ajuns ei acolo?!”. Tot auzindu-le gafele, tot râzând, le preiei și tu și nu mai știi cum este corect. Aici începe drama.
Să-i lăsăm pe cei mari. Orice puștiulică înfocat de filmele americane încearcă să te impresioneze cu engleza lui de baltă. În loc să mai lege chinuit niște cuvinte în altă limbă, poate ar trebui să încerce mai întâi cu limba română. Pentru început, ar fi ideal să știe să scrie și să citească.
De multe ori unii bogătași vor ca odraslele lor să iasă în evidență cu cele mai firmate haine și cu cele mai performante electronice. La valoarea lor, cred că nu le mai trebuie școală. Dacă sunt deja majori, aroganța nu este deplină până nu-și asortează și mașina la toate elementele de mai sus.Alții, născuți în familii ignorante, modeste își doresc să învețe. Unii sunt nevoiți să parcurgă kilometri, pentru a ajunge la o școală, care și aia stă să cadă. Instituțiile statului hotărăsc să închidă chiar și aceste „căzături”.
Internetul, icoana la care se închină mulți, îți dă ocazia să vezi dacă oamenii știu să scrie. Chiar dacă unii cred că acest instrument a ajuns să fie dăunător, de fapt nu acesta i-a tâmpit, ei singuri și-au făcut-o cu mâna lor, iar asta nu se numește lucru manual, ci analfabetizare.