Numele Ilinca este, potrivit celor mai multe păreri, o formă a numelui Elena, un nume vechi, de origine greacă care, în limba antică semnifică „lumină” sau „strălucire dată de soare”. Exact așa este și creatoarea de modă Ilinca Butucea, radiază lumină și bucurie. Binevoitoare și cu o voioşie debordantă a fost mai mult decât de acord să îmi răspundă la câteva întrebări legate de domeniul care i-a cucerit inima, designul vestimentar.
Mihaela Dăogaru: Când v-ați descoperit pasiunea pentru modă?
Ilinca Butucea: Atunci când eram destul de mică, cred că aveam 2-3 ani. Tatăl meu lucra croitorie în satul în care m-am născut și am crescut printre cârpe. Făceam păpuși din coceni cărora le făceam rochicioare din peticele rămase.
M. D.: Cum aţi început afacerea?
I. B.: Afacerea am început-o după revoluție. În 1992 mi-am făcut propriul atelier de croitorie, renunțând la serviciul pe care îl aveam atunci. Eram șefă de creație la Unitatea Consiliului Popular Județean. În 1997 am transformat atelierul în casă de modă și de atunci tot lucrez.
M. D.: Presupun că aveți și alte pasiuni înafară de creația vestimentară. Care sunt acestea?
I. B.: Da, pictura. În 1973 am avut prima expoziție, am făcut 3 ani de pictură cu regretatul Ion Hagiescu și un an cu Pârlac. Am avut multe expoziții, am luat și premii. Am lucrat o perioadă ex librisgrafică și colecția de 300 de lucrări am donat-o Bibliotecii „Anton Pann” din Filiași. Mai nou, de doi ani de zile, anul acesta sunt la a treia ediție, pe logistica mea, adun pictori din toată țara și fac o tabară națională de pictură. În 2013 a fost prima ediție și s-a numit „Mișcare sufletească de toamnă la Craiova”, unde am avut 12 pictori. Anul trecut am avut 19 pictori, iar anul acesta voi organiza o tabară internațională. Sper să iasă și de data aceasta bine. Mai am și o altă pasiune, scrisul. Scriu poezie.
„Fizionomia unei persoane mă inspiră”
M. D. : Unde vă găsiți inspirația?
I. B.: Cred că în natură, în activitatea de zi cu zi. Și fizionomia unei persoane mă inspiră. Mergeam la fata mea în Elveția cu avionul și eram printre nori. Jos de tot se lăsau în Alpi niște case, orășele cu luminițe multicolore. Ei, asta pe mine m-a inspirat, am venit în Craiova și am făcut o colecție cu pietre.
M. D.: Ce sfaturi le dați tinerilor care doresc să înceapă o carieră în designul vestimentar?
I. B. : În primul rând să se gândească foarte bine, nu tot ce zboară se mănâncă. Trebuie să învețe foarte bine tehnica de lucru, să stăpânească bine desenul și croiul, să știe cum să lucreze fiecare material și cum să le îmbine. Este o meserie frumoasă, dar îți trebuie o logistică în spate.
M. D.: Aveți un motto după care vă ghidați în viață?
I. B.: Nu există nu pot, există doar nu vreau.
M. D.: Un gând, un sfat pentru cititorii şi redactorii Aşadar?
I. B. : Să aibă o primăvară frumoasă și să aibă tot timpul soare în suflet.
Mihaela DĂOGARU