de Andrei Săvulescu
Colegi „pierduți”, căutați din priviri. În așteptarea profului, ultimele discuții. Unii își caută partenerul: „Vreau să stau lângă ea. Neapărat!”. Cei mai timizi se pun în spate, cu speranța că handsfree-ul îi va ține feriți. Pașii grei se simt pe podeaua sălii de curs. „Dușmanul” deschide servieta. Se declanșează ultimul impuls.
Viața de student, atât de distractivă pe alocuri, plină de momente de „neuitat”, are și o perioadă când toate acestea sunt înlocuite de cozi interminabile la xerox, de copiuțe făcute în grabă la colegul din cămin, care are deja o „afacere”, de „nopți și zile” nedormite. Sesiunea bate la porțile studenției de două ori pe an, iarna, când frigul parcă te îndeamnă să crezi că mai bine stai în casă și vara, când soarele te cheamă nu în sala de lectură, ci la terasă, lângă piscina, unde sucul și gheața ți se topesc dacă nu este suficient de rapid să le consumi.
Pentru unii sunt grele, pentru alții reprezintă doar o „lucrare” și atât. Alții văd în ele un stimulent excelent să-și testeze cunoștințele. Colocviile și examenele din timpul unei sesiuni au rostul unor direcții pe care studenții trebuie să le urmeze. Un test îți poate arată bioritmul intelectual la care te situezi și pe care îl poți îmbunătăți în funcție de notă sau de recomandările profesorului. Activitatea de student depinde de rezultatele obține. Acestea îți pot stopa sau relaxa „munca”. Pentru cei mai mulți salvarea vine în toamnă, pentru unii vara, când unele facultăți organizează sesiunea de restanțe.
O lună amară. 30 de zile în care toată pregătirea din timpul semestrului se va transforma în admis/respins, în referate sau proiecte bifate cu roșu sau nu, în 10, 9, 8…, în promisiuni de vacanțe din partea părinților, cu mențiunea că toate au un preț. Mic dacă e plătit la timp, scump dacă e amânat.