Mihai Firică este jurnalist de opinie şi realizator TV în Craiova. Este cel care a înfiinţat publicaţia Ora de Dolj, un „proiect demarat exclusiv pentru mediul online, de tip quality, pentru un public dinamic, generalist, axat în principal pe ştiri”, după cum afirmă jurnalistul.
Raluca Săcuianu: Cum vedeţi presa de azi?
Mihai Firică: Presa de astăzi este supusă unor presiuni din ce în ce mai mari care vin din mai multe direcţii. Natura lor este atât de ordin economic pentru că au loc mutaţii importante în acest mediu. Nu mă gândesc la transferul print online, ci strict de criză economică, totodată de presă ca afacere. Presa este din ce în ce mai puţin o afacere rentabilă.
Promovarea produselor şi a tot ceea ce înseamnă publicitate s-a mutat şi în alte direcţii. Dacă altă dată publicitatea se făcea, de regulă, în mass-media, acum se face pe outdoor, pe panouri, ecrane luminoase şi alte lucruri pe care le vedem în jurul nostru. Dar presiunile mai sunt şi de altă natură. Sunt şi presiuni politice. Dacă în ‘90 a fost o deschidere totală, presa venind după o perioadă de cenzură, în toţi aceşti ani am asistat la un boom, mai ales al presei tipărite, iar apoi al radioului şi televiziunii. În acest moment, presa nu este o afacere rentabilă, în cele mai multe cazuri. Adesea, s-a împletit cu afaceri de ordin comercial, în ultimii 20 de ani.
A mai existat, în tot acest timp, şi interes politic acoperit de presă ca afacere, ţi-ai asigurat o susţinere şi o promovare politică prin mijloacele de presă pe care le controlezi, fie televiziune, radio sau online.
R.S.: Cât de mult teren a câştigat online-ul în jurnalism, după părerea dumneavoastră?
M.F.: A câştigat teren într-un ritm vertiginos. Este, din punctul meu de vedere, o promovare pentru toţi jurnaliştii pentru că nu doar jurnaliştii din mediul presei tipărite se mută pe online, ci şi televiziunea. Am urmărit site-uri care s-au dezvoltat extrem de dinamic în ultimii ani, se pot urmări seriale, filme, emisiuni de ştiri în mediul online, există înregistrări. Jurnalismul a câştigat şi în România, în online, pentru că, inclusiv jurnaliştii cu o vârstă mai înaintată au făcut eforturi, pentru a rămâne în acest mediu. S-au adaptat, sunt prieteni cu calculatorul, au învăţat programe simple de redactare.
Cred că va câştiga tot mai mult teren şi nu într-un orizont atât de îndepărtat precum preconizau unii analişti că va ocupa prim-planul jurnalismului. Eu cred că acel moment este mult mai apropiat de noi, decât se aşteptau ei.
R.S.: Care credeţi că este viitorul ziarelor?
M.F.: Trebuie să distingem între ziare. Sunt ziare online şi ziare print, din acest punct de vedere. Or, viitorul ziarelor print este unul aproape de exponat de muzeu. Eu nu cred că vor dispărea ziarele tipărite, ci ele vor exista. Cele două forme vor coexista, numai că cele tipărite vor fi într-un tiraj extrem de limitat, şi predominante vor fi sursele de informare online. În acest moment, dacă ne referim la audienţă, în România, cred că cititorii îşi iau informaţiile din online majoritar decât printat. Cei mai mulţi dintre cititori chiar s-au mutat pe online, deşi există, pentru ziarele scrise, un anumit număr de cititori.
„Există o lipsă de reglementare în presa online”
R.S.: Sunteţi pregătit pentru trecerea pe online?
M.F.: Eu ca jurnalist am făcut presă în ultimii 16 ani. Presă tipărită, emisiuni tv şi radio. Sunt un jurnalist de opinie, mai puţin un jurnalist de informaţie. Cred că sunt pregătit pentru online. De cel puţin un an coordonez o redacţie a unui ziar creat exclusiv pentru online, şi nu unul refugiat din mediul printat către online. Colegii mei de la ziar sunt foarte puţin pregătiţi pentru online, ei venind dinspre televiziune şi radio. Aici mă refer şi la viteza de reacţie, pe care jurnaliştii ar trebui să o stăpânească foarte bine. Nu sunt pregătiţi în ceea ce înseamnă promovarea, pentru că în jurnalismul online misiunea jurnalistului nu s-a încheiat în momentul în care am publicat ştirea, cum se întâmplă la un ziar tipărit, ci o informaţie se updatează, se îmbogăţeşte prin legăturile cu alte titluri – acele linkuri. Un articol pe online se mai updatează şi în ceea ce înseamnă imaginea, fie că este fotografie sau video. În permanenţă, articolul poate fi modificat; poate fi vorba şi de modificările legate de corectură, de precizie, limbaj. Este, din punctul meu de vedere, un text viu, care nu moare a doua zi, ci poate fi consultat în permanenţă de către public.
R.S.: Ce-i lipseşte presei, în momentul de faţă?
M.F.: Dacă vorbim de presa online, îi lipseşte profesionalismul, pentru că sunt anumite criterii pe care jurnaliştii din online nu le aplică şi sunt aceleaşi criterii din presa tipărită. În plus, există o lipsă de reglementare în presa online, sau cel puţin, aşa este ea percepută. Nu vorbesc doar de copy-right sau de precizia citării surselor, nu vorbesc doar de pericolul de a fura texte şi a-ţi însuşi ceea ce nu este al tău, ci vorbesc iarăşi de partea de promovare, pe blogul personal, pe cel al publicaţiei, pe reţelele de socializare. Acest lucru îi lipseşte presei: dinamismul pe care online-ul îl are în raport cu celelalte medii.
R.S.: Există jurnalişti online?
M.F.: Da. Am avut surpriza să constat că există şi jurnalişti online. Cei mai mulţi sunt propria creaţie a mediului online. Nu există o pregătire pentru jurnaliştii online, am remarcat din scrisul lor. Mulţi provin din bloggeri, iar bloggerul nu este un jurnalist, din punctul meu de vedere.
R.S.: Cum scriem pentru presa online? Există diferenţe faţă de scriitura pentru presa scrisă?
M.F.: Există diferenţe: acele legături, linkuri. Un jurnalist în presa online are asupra sa presiunea documentării. Dacă mai poţi să înfloreşti un text în presa scrisă, astfel încât să nu se observe că nu eşti bine documentat, în online poţi fi repede detectat în zona asta a lipsei de neseriozitate sau a superficialităţii. Oricine poate să caute pe Internet informaţii despre un anumit eveniment, să consulte mai multe articole despre acel eveniment într-un interval scurt de timp. Astfel că, dacă este cazul, rămâi descoperit în faţa cititorului.
Cum scriem pentru online? Dincolo de cele pe care le-am amintit mai sus există concizia pentru jurnalismul de informare, într-un limbaj accesibil. Diferenţe faţă de scriitura pentru presa scrisă: poţi să dezvolţi în online articole pe o suprafaţă extrem de vastă în raport cu presa tipărită, pentru că, teoretic nu ai un spaţiu limitat. Poţi adăuga la un articol un număr nelimitat de fotografii prin care să susţii textul. De asemenea, dacă este ataşat video trebuie să nu povesteşti ceea ce ilustrează imaginea.
Principala diferenţă este legată de faptul că dai cititorului, ca sursă directă de informaţie, nu numai articolul, ci şi linkurile, legăturile respective, poate citi în paralel şi alte articole ce relatează evenimentul respectiv şi altele care să explice fenomenul. Pentru că, presa tipărită nu face acest lucru, în timp ce presa online îl face.
„Îmi place să citesc un ziar tipărit atunci când am timp”
R.S.: Print sau online? Ce alegeţi?
M.F.: Diferenţele, din punctul meu de vedere, sunt pozitive şi în favoarea online-ului. Acum aleg mediul acesta, online, deşi sunt sentimental după mai mulţi ani petrecuţi în presa tipărită. Cred că pentru reportaje, anchete, pentru acest gen de materiale presa tipărită va rezista şi nu pentru informaţie. E de ajuns să ai un telefon mobil cu acces la Internet pentru a te informa.
R.S.: Care sunt avantajele aduse de mediul online?
M.F.: Rapiditatea, în primul rând, şi accesibilitatea. Poţi să citeşti un articol despre un eveniment petrecut în România şi redactat în live text, în momentul în care se petrece evenimentul, din Noua Zeelandă, Australia, din SUA sau de oriunde.
Un alt avantaj este faptul că numărul sau cantitatea de informaţie este mult mai mare decât la un ziar care are un spaţiu tipografic limitat de 12, 16 pagini. În online poţi să foloseşti o cantitate mare de informaţii, pe categorii, fără să oboseşti cititorul.
R.S.: De ce vă temeţi în momentul de faţă, în legătură cu gazetăria?
M.F.: Există destule temeri. Faptul că aşa zişi gazetari intră în mediul online, oameni fără nicio pregătire şi care nu îşi pun problema să respecte vreun cod deontologic sau criterii ale jurnalismului, nu citează surse, nu respectă domeniul de copyright, consideră Internetul o junglă, ceea ce nu e. Poţi fi mult mai repede prins cu minciuna dacă furi sau dacă minţi.
Mai sunt lucruri legate de partea politică. Întotdeauna există presiuni din partea politicienilor de a controla presa. Au fost încercări, în ultima perioadă, de a controla mediul online prin aplicarea rigorilor impuse de CNA. Sper să nu aibă succes pe viitor.
Mă mai tem de presiunea aceasta economică, o presiune şi opresiune, e un joc de cuvinte. De asemena, se tabloidizează multe zone din online. A face presă quality e un risc asumat, dar dacă vorbim de zona aceasta strict a informaţiei, cei care o folosesc ştiu că sunt urmăriţi de un public de calitate.
R.S.: Online-ul înseamnă dezvoltare? De ce da şi de ce nu?
M.F.: Înseamnă dezvoltare pentru că online-ul ţine pasul cu dezvoltarea IT care este într-o permanenţă evoluţie. Mediul online îţi asigură o mai bună interactivitate cu cititorii, pentru că ei postează comentarii, propriile informaţii, iar dacă nu eşti bine documentat la un subiect, cititorul te corectează şi îţi oferă informaţiile de care ai nevoie.
R.S.: După părerea dumneavoastră, ziarul tipărit va dispărea? În cât timp?
M.F.: Nu şi din inima mea. Nu va dispărea pentru că sunt zone, ţări care nu au ajuns la un anumit punct de dezvoltare a presei tipărite aşa cum şi-ar fi dorit. Nu va dispărea pentru că există un anumit public de 50 – 60 – 70 de ani care va rămâne fidel acestui gen de presă. Şi mie îmi place să citesc un ziar tipărit atunci când am timp. Cartea tipărită, pe de altă parte, are mai multe avantaje faţă de online, de tablete etc.
Sunt anumite situaţii în care ai nevoie de presă tipărită. Ochiul are nevoie de un astfel de suport după care să citească şi nu de tabletă sau calculator. Dacă ne raportăm ca audienţă… Eu fac mereu o comparaţie între teatru şi film. Se spunea că teatrul va dispărea odată cu dezvoltarea filmului. Acest lucru nu s-a întâmplat, dovadă că există un public, mai puţin numeros faţă de cel al televiziunii, care merge la teatru. Acelaşi lucru se poate aplica şi în cazul presei tipărite.