16:30, cer înnorat. Autobuzul comunal se clatină din colţul intersecţiei până la spatele Casei Studenţilor. Se opreşte cu un pâsâit acut. Mă îneacă un fum negru, ca de smoală. La uşă, îmbulzeală. „La urcare vă rugăm frumos prezentaţi abonamentul”, scrie mare pe un afiş îngălbenit, lipit de parbriz. Nimeni nu îl respectă. Nişte icoane aurii, cât o foaie A4, stau agăţate lângă el. Doi puştani îmbrăcaţi în hanorace strâmte, cu cercei de tablă, se aruncă în scaunele din spate. Praful iese din banchetă.
Mă aşez la mijloc, în dreptul celeilalte uşi. Autobuzul se urneşte cu un trosnet gros, din zona roţilor. Trei staţii mai sunt în Craiova, iar restul la Ţuglui. E frig. Un bărbat în blugi şterşi, cu ten tuciuriu şi picioarele atârnânde pe locul din faţă, ordonă: „Dă, bă, drumu’ la căldură!”.
Husele de pe scaune lipsesc. Geamurile sunt slinoase, şterse cu perdelele în dimineţile friguroase. Abia îl aud pe Dolănescu la radio pentru că merge doar o boxă. Lămpile, arse. Izul amar, greţos, este înlocuit temporar, în staţii, de aerul de afară. În scrumiere sunt prinse ambalaje şi gume tari ca piatra. Muşte stau lipite de spaţiul pentru bagaje sau se lovesc de geam.
Îmi sare capul în faţă. Şoferul calcă puternic frâna în intersecţia de la intrarea în Livezi. Un tir, venind din sens opus, aproape că ne izbeşte. Doamna blondă, nervoasă, aşezată lângă mine, îşi încetează sporovăiala telefonică. Linişte. Toate privirile sunt aţintite la Sfinţii de pe parbriz. O bătrânică palidă se închină cu ambele mâini. Două liceene îşi butonează, la repezeală, telefoanele.
Un val de înjurături umple, imediat, autovehiculul. Privesc derutat la ceasul electronic din bord. E stricat. Autobuzul se goleşte în Ţuglui. Cei care coboară îşi încleştează mâinile pe suportul decolorat, desprins din şuruburi, de lângă uşi. Negură. În faţă se aude stins câte un: „Să ne-auzim sănătoşi! Bine c-am scăpat!”.
Îmi arunc geanta de pânză pe braţ şi dau să ies în penultima staţie. Mirosul tare de ţară îmi inundă plămânii. Răsuflu uşurat. Maşina se pierde la brutărie, în beznă.
Nicuşor GAVRILĂ