În perioada 10-16 aprilie, Craiova găzduiește târgul ,,BIZARRE BAZAARE”. Puteți găsi acolo de la obiecte decorative, la bijuterii și fel de fel de obiecte inedite, confecționate chiar de mâna artiștilor ce și-au întins tarabele în English Park.
De la o vreme am văzut tot mai des tinere care preferă astfel de produse și răspunsul a venit repede: unicitatea. Bijuteriile unicat sunt mult prea scumpe pentru buzunarele aproape oricărui student. Iar când îți numeri banii de cafea, suc și biletul de tramvai, nu îți rămân prea multe posibilități să fii și original.
Fiind o iubitoare a bijuteriilor handmade, m-am gândit să iau legătura cu Sorina Stăiculescu, președinte al Asociației ,,CAROUSEL PROJECT”, ca să aflu mai multe detalii.
Diana Gruia: Cum v-a venit ideea să organizați un astfel de târg?
Sorina Stăiculescu: Prima ediție a târgului de produse handmade ,,BIZARRE BAZAAR” a avut loc exact acum doi ani, în primăvara lui 2012, înaintea Sărbătorilor de Paște. Întorsesem ideea pe toate părțile încă din toamnă. Eram mare amatoare de handmade, chiar mă jucasem prin liceu și facultate cu foarfeci, clești, sfori și alte unelte „periculoase” ca să confecționez diverse obiecte de decor pentru mine și prieteni. Iar pe unde ajungeam în vacanțe – Vamă, Sibiu, Sighișoara sau străinătate – găseam târguri handmade, devenite deja tradiție a locului. La vremea aceea, în Craiova se organizau trei evenimente mari și late pe an, la care participau și puținii noștri handmade-iști de atunci, fie că aveau sau nu legătură cu tema evenimentului:
Zilele Craiovei – unde se desfășura Târgul Meșterilor Populari și unde participau handmade-iștii, deși nu realizau obiecte tradiționale; Salonul Național de Pietre, Fosile și Minerale – unde participau doar cei care confecționau bijuterii cu pietre; și târgul de Marțișor, în care se adunau sute de comercianți, majoritatea cumpărând cu sacul gablonțuri și chinezării din Europa sau Dragon, vânzându-le mai departe la tarabele din Centru. Printre ei, rătăceau și handmade-iștii din Craiova, luptându-se cu prețurile scăzute ale bișnițarilor de duzină și cu gustul needucat – tot de duzină – al cumpărătorului de rând.
Aveam printre ei cunoștințe care îmi spuneau problemele cu care se confruntau: munceau luni la rând, pictau, coseau, brodau, croșetau, punându-și imaginația, ingeniozitatea și talentul la treabă, și rămâneau cu marfa nevândută, copleșiți de prețurile de nimic ale bișnițarilor, la care se înghesuiau toți cumpăratorii. Desigur, una dintre problemele mari – cu care ne confruntăm și astăzi în Craiova – era lipsa gustului pentru originalitate, pentru unicitate, de unde rezultau vânzările scăzute și o muncă risipită în zadar.
De asemenea, o mare dificultate o constituia lipsa unui cadru organizat special pentru creatorii de handmade, care să-i adune pe toți într-un loc, să-i promoveze și care să cultive gustul craioveanului pentru lucrul manual și personalizat. Punând toate astea cap la cap, asumandu-mi din start eventualitatea unui risc, dar încurajată zdravăn de o bună prietenă – Miruna Caminescu, un artist extraordinar din Craiova, care ne bucură de fiecare dată cu prezența la târguri – am decis să fac pasul cel mare și să-mi bat capul să organizez târgul ,,BIZARRE BAZAAR”. Treabă care nu e ușoară în Craiova nici astăzi, după 2 ani. Astăzi, târgul ,,BIZARRE BAZAAR” este organizat de Asociația ,,CAROUSEL PROJECT”, al cărei membru sunt și eu, și care are ca scop promovarea tinerilor talentați din Craiova.
Zilele Craiovei – unde se desfășura Târgul Meșterilor Populari și unde participau handmade-iștii, deși nu realizau obiecte tradiționale; Salonul Național de Pietre, Fosile și Minerale – unde participau doar cei care confecționau bijuterii cu pietre; și târgul de Marțișor, în care se adunau sute de comercianți, majoritatea cumpărând cu sacul gablonțuri și chinezării din Europa sau Dragon, vânzându-le mai departe la tarabele din Centru. Printre ei, rătăceau și handmade-iștii din Craiova, luptându-se cu prețurile scăzute ale bișnițarilor de duzină și cu gustul needucat – tot de duzină – al cumpărătorului de rând.
Aveam printre ei cunoștințe care îmi spuneau problemele cu care se confruntau: munceau luni la rând, pictau, coseau, brodau, croșetau, punându-și imaginația, ingeniozitatea și talentul la treabă, și rămâneau cu marfa nevândută, copleșiți de prețurile de nimic ale bișnițarilor, la care se înghesuiau toți cumpăratorii. Desigur, una dintre problemele mari – cu care ne confruntăm și astăzi în Craiova – era lipsa gustului pentru originalitate, pentru unicitate, de unde rezultau vânzările scăzute și o muncă risipită în zadar.
De asemenea, o mare dificultate o constituia lipsa unui cadru organizat special pentru creatorii de handmade, care să-i adune pe toți într-un loc, să-i promoveze și care să cultive gustul craioveanului pentru lucrul manual și personalizat. Punând toate astea cap la cap, asumandu-mi din start eventualitatea unui risc, dar încurajată zdravăn de o bună prietenă – Miruna Caminescu, un artist extraordinar din Craiova, care ne bucură de fiecare dată cu prezența la târguri – am decis să fac pasul cel mare și să-mi bat capul să organizez târgul ,,BIZARRE BAZAAR”. Treabă care nu e ușoară în Craiova nici astăzi, după 2 ani. Astăzi, târgul ,,BIZARRE BAZAAR” este organizat de Asociația ,,CAROUSEL PROJECT”, al cărei membru sunt și eu, și care are ca scop promovarea tinerilor talentați din Craiova.
D.G.: Cumpără oamenii bijuterii handmade?
S.S.:Dacă ar fi să compar cu prima ediție a târgului, da, astăzi sunt evident mult mai mulți cumpăratori de handmade în Craiova. Desigur, și oferta s-a diversificat între timp. Pe de o parte, provocați de concurență, handmade-iștii de acum doi ani și-au diversificat și perfecționat creațiile, iar pe de altă parte, am invitat la târg tineri din alte zone ale țării, care au adus produse noi. O realizare a acestui târg este transformarea clienților în creatori de handmade: au fost cumpărători care, încântați de ceea ce au găsit în ,,BIZARRE BAZAAR”, au învățat să confecționeze singuri bijuterii, accesorii, obiecte de decor, iar astăzi se află printre participanții la târg. Unul dintre obiectivele pe acest an este chiar organizarea unor ateliere care să încurajeze tinerii să creeze și, astfel, să dezvoltăm comunitatea handmade din Craiova. Care, trebuie să recunoaștem însă, este destul de modestă în comparație cu orașe precum București, Constanța, Sibiu, Timișoara. Revenind la întrebare – deși numărul cumpăratorilor a cresut din 2012, avem încă mult de lucru la educarea gustului craiovenilor. Sunt prea puțini cei care apreciază creațiile originale, care prețuiesc la adevărata lui valoare lucrul confecționat cu migală, cu talent, cu personalitate. Uneori, prețurile pot fi mai mari, dar în România nimeni nu ia în calcul „formula prețului handmade”: idee + timp + talent +muncă +materie primă. Aceste obiecte nu sunt produse de vreo mașină la care apeși un buton. Sunt lucrate în timp de oameni care pun acolo gând, suflet si multă muncă. Și care trebuie recompensați pe măsură.
,,Nu suntem la fel, ar trebui să învățăm să arătăm asta’’
D.G.: De ce să alegem bijuteriile handmade?
S.S.:Nu m-aș rezuma doar la „să alegem bijuterii handmade”. Să vorbim de obiectele handmade, în general. Sa le alegem pentru că sunt unicate, originale, ies din serie. Pentru că ne pot defini personalitatea, ne scot din banal. De ce să alegem un colier dintr-un magazin în care mai sunt cel puțin 50 la fel și pe care le putem întâlni la alte 50 de gâturi, când putem alege unul care să fie doar al nostru, care se potrivește perfect cu stilul nostru, cu starea noastră de spirit? De ce să alegem o agendă de pe un raft plicticos, când putem avea în geantă una legată manual, mirosind a piele și ș–tanțată cu o frântură de gând, doar al nostru? De ce să alegem un scaun banal, o reproducere după vreun pictor cunoscut, o căciulă doar cu etichetă de firmă, o tavă, o cană, o geantă, ca alte zeci, sute, mii, care ne îmbracă într-o uniformă, semănând cu alte zeci, sute, mii de oameni? Nu suntem la fel, ar trebui să învățăm să arătăm asta. Să fii original nu costă mai mult decât să fii un exemplar de serie. Iți trebuie doar puțin curaj. Diana GRUIA
