Duminica trecută am discutat cu Ionuţ Jifcu, jurnalist la cotidianul Gazeta Nouă din Slatina. Ionuţ mi-a vorbit despre cât de greu este începutul ca jurnalist, despre atribuţiile pe care le are în redacţie, dar şi despre întâmplările pe care le-a întâlnit de-a lungul carierei. Acesta este absolvent al Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, unde a studiat jurnalismul.
„Îmi plăceau Cristian Tudor Popescu şi Mircea Dinescu’’
Laurenţiu Bădicuţ: Ce te-a influenţat să alegi această meserie?
Ionuţ Jifcu: Eram prin clasa a XII-a, când am hotărât că asta trebuie să fac. Mă uitam foarte mult la emisiuni cu tentă politică. Îmi plăceau Cristian Tudor Popescu şi Mircea Dinescu. În mintea mea de atunci, mă gândeam că asta trebuie să fac. Mă şi vedeam la un birou cu invitaţi, într–o emisiune, dar, cu timpul, s-a diluat intenţia asta. Chiar imediat după ce am terminat facultatea, nu mai era la fel de romanţată meseria asta la fel cum o vedeam la televizor.
„E foarte greu la început până îţi dai seama ce trebuie să faci’’
L.B.: Cât de greu este să îţi faci datoria?
I.J.: La început este foarte greu. Sunt multe lucruri de care în facultate habar nu ai, şi îţi este greu să le prevezi. E foarte greu la început până îţi dai seama ce trebuie să faci. Cine poate să îţi ofere anumite informaţii, cum funcţionează instituţiile, până unde trebuie să te duci cu cererea informaţiilor. Mai departe, cum trebuie să faci un text, să nu faci atacuri la persoană, să nu încalci vreo lege, să nu ajungi ţinta unui proces. E dificil, dar cu timpul, te obişnuieşti şi îţi este din ce in ce mai uşor.
L.B.: Când ai început să lucrezi propriu-zis într-o redacţie?
I.J.: Am început in martie 2009, am lucrat la Gazeta Oltului pentru o lună jumătate, apoi am lucrat la Gazeta de Olt vreo 11 luni, iar din 2010 sunt la Gazeta Nouă.
L.B.: Cum este structurată redacţia voastră?
I.J.: Există un redactor-şef, omul care decide politica editorială şi tot ceea ce intră sau nu în ziar, suntem noi, redactorii, urmează echipa de tehnoredactare şi persoana care se ocupă de corectură.
L.B.: Cum se desfăşoara o şedinţă de redacţie?
I.J.: La şedinţa de redacţie ne întâlnim în jurul orei 9 şi discutam despre subiectele pe care le avem astăzi. În general, subiectele le pregătim cu o zi înainte, alteori redactorul-şef poate să îţi zică despre ce să scrii sau să scrii o continuare a unui subiect.
L.B.: Ce subiecte ai propus astăzi?
I.J.: La Gazeta Nouă am o arie mai largă de domenii: „Politică”, „Social”, „Administraţie”. Duminica se strâng mai multe subiecte din zilele când nu apare ziarul, vineri, sâmbătă şi duminică. Am două subiecte pe „politică” legate de campania electorală, au fost anumite întâlniri în judeţ. Pe „adminstraţie”, am un subiect legat de expoziţia de flori care a avut loc în Slatina. Am un subiect despre unele asfaltări care se fac şi mai am un subiect despre zilele oraşului Potcoava.
„Ca jurnalist, nu mai percepi drama la fel ca un om obişnuit’’
L.B.: Care a fost cea mai interesantă întâmplare de care ai avut parte ca jurnalist?
I.J.: În fiecare zi sunt întâmplari interesante, dar cea mai şocantă a fost la primul meu accident mortal. Se întâmpla undeva pe un câmp, lângă localitatea Valea Mare. O maşină se rostogolise pe câmp şi o fetiţă ajunsese cu capul între autoturism şi pământ. Aşteptam să vină poliţia, de obicei, presa ajunge înaintea poliţiei. Atunci am văzut trupul neînsufleţit sub un celofan, şi am simţit nevoia să plec, m-am dus departe pe o mirişte să îmi revin. Nu puteam să accept că o fată aşa de mică nu mai era. De atunci, ca jurnalist, nu mai percepi drama la fel ca un om obişnuit, o percepi ca pe o ştire. Atât de crud ajungem să analizăm.
L.B.: Ce calitate a ta sau trăsătură personală crezi că are cea mai mare contribuţie în cariera ta?I.J.: Cred că perseverenţa. Este o calitate care nu cred că ar trebui să îi lipsească unui jurnalist. Fără perseverenţă nu faci nimic. De multe ori cu cei care interacţionezi, nu au o mare deschidere către presă, şi atunci trebuie să insişti. De exemplu, dai un telefon şi ţi-a închis, suni pe altcineva, te dă afară pe uşă, intri pe geam.
L.B.: Ce alte ziare mai citeşti ?
I.J.: Încerc să citesc cam tot ce este pe online. Întâi citesc presa locală şi văd ce au scris si ceilalţi colegi, dacă au aceleaşi subiecte ca mine sau dacă sunt subiecte care mie mi-au scăpat. Apoi, presa naţională: Gândul, Evenimentul Zilei, Jurnalul Naţional.
„Îmi place administraţia publică’’
L.B.: Dintre domeniile în care activezi, care îţi place cel mai mult?
I.J.: Îmi place administraţia publică. Îmi place să văd cum proiectele care sunt pe o hârtie, în decursul a doi-trei ani se concretizează. Spre exemplu, clubul nautic din Slatina, încă din 2008 se scria despre construcţia acestuia, iar la vară plaja va fi funcţională, iar apoi, peste un an va fi gata întreg clubul nautic.
L.B.: Dacă nu ai fi ales să te faci jurnalist, pentru ce altă profesie ai fi optat?
I.J.: Cred că tot ceva în legătură cu oamenii, de exemplu un PR. Iniţial, deşi am făcut jurnalismul, prima mea meseria nu a fost de jurnalist, am lucrat la un depozit de construcţii. În momentul de faţă nu ştiu să fac altceva. Dacă mâine nu aş putea să îmi mai fac meseria, nu ştiu pe ce altă ramură aş putea lucra.
L.B.: Ce sfaturi le poţi oferi tinerilor care doresc sa devină jurnalişti?
I.J.: Nu ştiu dacă sunt în măsură să dau sfaturi, dar să se gândească bine dacă vor să facă asta. Dacă într-adevăr asta este ceea ce vor să urmeze, le sugerez să citească foarte mult, pentru că apoi nu vor mai avea timp. Să înveţe foarte bine limba română şi să fie perseverenţi.