„Niciodată nu pierdem, dacă nu caștigăm, învățăm”


Delia Badea, tânăra studentă la Automatică din trupa de dans Motion, ne povestește cum trăiește un dansator și cum a reușit să treacă de piedicile apărute de-a lungul carierei sale, în care, până acum, a obţinut peste 40 de medalii.

Catrinel Stoian: De la ce vârstă ai început să dansezi?
Delia Badea: De când eram mică am fost atrasă de acest sport, însă am început să practic de la vârsta de 12 ani.
C.S: Cine te-a inspirat să dansezi?
D.B: Multe dinte colegele mele erau în trupa de dans de la Palatul Copiilor Craiova, precum şi unul dintre cei mai buni prieteni la momentul acela și mergeam cu ei la diverse spectacole. Văzându-i cât suflet puneau în ceea ce făceau și cât de fericiți erau. M-au determinat și pe mine să mă înscriu, iar la încurajările lor și ale doamnei coregraf m-am alăturat și eu trupei de dans.
C.S: Care este stilul de dans pe care îl preferi?
D.B: Este foarte greu să aleg un singur stil, ținând cont ca noi, în fiecare coregrafie, încercăm să legăm cât mai multe stiluri, de la clasicul hip-hop la stiluri precum vogue, dancehall, ragga jam. Însă, pe lângă hip-hop, mereu încercăm să ne mai punem imaginația la încercare și să trecem de la rock’n roll la contemporan sau cabaret. Dar, dacă ar fi să aleg stilul meu preferat aș putea să spun că dansul contemporan este preferatul meu datorită puterii cu care dansatorul se exprima prin mișcări, la frumusețea și grația sa, dar și la emoțiile pe care le transmite.

C.S: Care este cel mai bun sfat pentru cei ce sunt la început de drum?
D.B: Cel mai bun sfat pe care pot sa îl dau sun
ă în felul următor: dansul înseamnă libertate în mișcare, trebuie să îți lași imaginația dusă pe ritmul muzicii și să muncești pentru a-ți depăși barierele.
C.S: Ai avut momente când te-ai gândit să te retragi? Dacă da, cum ai reușit să treci peste?
D.B: Da, am avut momente când am vrut s
ă renunț, însă colegii mei de trupă, pe care îi pot numi o a doua familie, au fost lângă mine și m-au făcut să înțeleg că peste fiecare obstacol vom trece împreună, iar dacă aș fi renunțat cred că nu ar fi fost zi în care să nu regret.
C.S: Care este cea mai mare comptitie câștigată?
D.B: Fiecare competiție este importantă, nu trebuie să gândim că există concursuri slabe, nu, fiecare concurs are gradul său de dificultate, dar asta nu înseamnă ca noi nu trebuie să dăm tot ce este mai bun pe scenă. însă cel mai important premiu este cel obținut la Concursul Internațional de la Pitești, unde am luat locul I la categoriile street dance și rock’n roll.
C.S: Câte ore te antrenezi pe săptămână?
D.B: Pe săptamâna avem 3 antrenamente a câte 2 ore jumătate fiecare.

C.S: Descrie o zi din viața ta.
D.B: Fiecare zi este diferit
ă și surprinzătoare în felul ei. În general, îmi încep ziua cu puțină mișcare pentru a mă trezi cum trebuie, puțină muzică și puțin dans este tot ceea ce îmi trebuie pentru o dimineață reușită. Dupa ce îmi servesc micul dejun și îmi fac „ritualul”, așa îmi place să îl numesc, de dimineață, plec la facultate unde lucrurile decurg normal, ca pentru oricare student: cursuri, profesori care încearcă să ne explice diverse lucruri şi colegi puși pe distracție. Însă cum mie îmi place să îmbin munca cu distracția, îmi place să fac, în special, laboratoarele mai distractive făcând diverse glume cu colegii și uneori chiar și cu profesorii. Dupăfacultate, programul meu este rezervat ori unui antrenament, ori meditațiilor la limba româna cu cei mai mici decât mine. Profesoara mea de limba română din liceu ne-a învățat că atunci când putem să împărtășim ceea ce ne-a învățat dânsa în cei patru ani. După aceea, ziua mea se încheie acasă, unde mă așteaptă nerăbdător patul meu.
C.S: Dacă nu ai putea să dansezi, ce ai face?
D.B: Cred că este cea mai grea înterbare. Până în acest momen nu am putut să îmi văd viața fără dans, este pasiunea mea și iubesc ceea ce fac.
C.S: Cum reușești să treci peste un eșec?
D.B: Am învățat că în viață nu vom câștiga mereu, iar fiecare eșec este o lecție din care trebuie să învățăm pentru a ne perfecționa, atât profesional cât și ca persoane. Niciodată nu pierdem, dacă nu caștigăm, învățăm.
C.S: Te vezi făcând dans în viitor sau ai alte priorități?

D.B: Într-adevăr, nu voi face un viitor din dans, dar va rămâne mereu pasiunea mea. În viitor mă văd lucrând ca programator la una din cele mai mari companii din țară și, de ce nu, din Europa. Voi încerca mereu să îmbin munca cu pasiunea și sper ca peste câțiva ani să pot finanța un club de dans pentru oameni de toate vârstele. 

Catrinel STOIAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.