Teoria îți permite să stai în spate și să observi ceea ce se întâmplă


Joi, 14 mai, jurnalistul Radio BBC, actualmente profesor la Faculty of Creative Industries, South Hampton Solent University, Jim O’Brien a ținut studenților craioveni de la Specializarea Jurnalism (Facultatea de Litere) seminarul cu titlul Football and Politics in Spain. Pentru prima oară în Craiova, O’Brien le-a povestit cu patos studenților despre marile sale pasiuni. Nu puteam să nu-i luăm şi noi un interviu pentru Aşadar.
Mihaela Dăogaru : De ce ați ales cariera de jurnalist?
Jim O’Brien : Am ales să fiu jurnalist, și am fost acum foarte mult timp, înainte să devin profesor, deoarece eram curios, voiam să știu ce se întâmplă, să știu adevărul.
M. D.: Ce abilități îi sunt necesare unui bun jurnalist?
J. O.: Trebuie să te pricepi la tehnologie, să fii curios, răbdător, să ai încredere în tine și în ceea
ce faci și să știi să lucrezi cu oamenii.
M. D.: Dar unui jurnalist sportiv?
J. O.: Pasiune. Îți trebuie pasiune. Nu poți să scrii despre ceva ce nu îți place. Un fost student de-al meu a primit un job minunat unde trebuia să scrie despre tenis, dar nu îi plăcea tenisul. Totul trebuie să vină din interior. Nu poți să te duci să iei un interviu și să pari interesat doar pentru a-ți păstra slujba, la un moment dat tot vei claca.
M. D.: De ce ai nevoie pentru a reuși în jurnalism?
J. O. : Le spun asta studenților mei, o expresie colocvială: „You have to push without being pushy” (n. r. : „Trebuie să stresezi fără să fii stresant”). Și trebuie să fii perseverent.
M. D.: Care a fost prima dumneavoastră slujbă?
J. O.: Prima mea slujbă, wow! Am avut multe slujbe groaznice în studențime, dar prima mea slujbă adevărată am avut-o în Manchester. Am lucrat pentru o organizație numită The Commission for Racial Equality și se ocupa cu implementarea schimbărilor în lege, nediscriminarea și oportunități egale pentru toate minoritățile din Manchester. Am lucrat acolo doi ani, iar apoi mi-am luat primul job în jurnalism.
M. D.: Cât de greu e să fii jurnalist?
J. O.:Nu este o slujbă liniștită. Oamenii și-au creat o imagine ca cea a lui Jeremy Paxman (n. r.: celebru jurnalist britanic) care a lucrat la BBC și care este foarte cunoscut și foarte bogat. Jurnalismul presupune multe ore de muncă, îți trebuie multă energie, iar în redacție există foarte mulți nervi și stres.
M. D.: Până unde poate merge libertatea de exprimare?
J. O.:Este o adevărată dilemă, dar eu nu cred că există limite. Trebuie să spui ceea ce vrei să spui. Odată cu libertatea vine și responsabilitatea. Tuturor le place libertatea, dar nu toți își asumă consecințele.
M. D.: Cine este cea mai interesantă persoană pe care ați intervievat-o?
J. O.:Am intervievat-o pe Margaret Thatcher o dată, timp de 15 minute, și a fost interesantă deoarece a spus exact ceea ce credeam că va spune. Lucrurile pe care le credeam despre ea mi-au fost confirmate și desigur, a fost o oportunitate având în vedere poziția ei în istorie.
M. D.: De ce jurnalism sportiv și nu alt gen?
J. O.:Deoarece sportul, în speță fotbalul, prezintă interes multor oameni, iar alujba mea este să explic, să luminez cum-urile și ce-urile despre sport. De asemenea, terenul de fotbal este singurul loc unde bărbații își exteriorizează emoțiile și trăirile.
M. D.: De ce ați renunțat la cariera de jurnalism în favoarea predatului?
J. O.:Am vrut să studiez mai mult, am făcut masterul și apoi doctoratul. Este mai ușor să fii profesor, ai un loc de muncă și un salariu sigur. În plus, în redacție era prea multă presiune, iar oamenii din mediul academic sunt mai drăguți.
M. D.: Care este relația dumneavoastră cu studenții?
J. O.: Sunt foarte strict. Predau multor studenți, nu mă pot înțelege bine cu toți. Am principiile și valorile mele, iar indiferent de cui predau, nu renunț la ele. Avem o relație care se bazează pe respect.
M. D.: Ce provocări presupune predatul?
J. O .:Fiecare zi este o provocare. Este provocator să îți modelezi studenții și să îi ajuți să ajungă la un nivel superior. Adevăratele provocări nu țin de studenții sau de colegii mei, ci de conducerea universității, corporatiștii, deoarece sunt interesați de bani și nimic altceva.
M. D.: Care este diferența dintre a face și a preda jurnalism?
J. O.: Interrelaționează, una o informează pe cealaltă. Practica presupune presiune, acuratețe, rapiditate. Teoria îți permite să stai în spate și să observi ceea ce se întâmplă.
M. D.: Un sfat pentru noi, studenții la Jurnalism?

J. O.:Chiar dacă este greu să lucrezi pentru o publicație, trebuie să îți urmezi ambițiile și visurile. Majoritatea studenților rămân la posturile de presă locale, nu este nimic greșit în asta, dar trebuie să se ambiționeze să își depășească limitele.

Mihaela DĂOGARU 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *