Patricia Ionescu, absolventă a Facultății de Litere, Specializarea Actorie, este în prezent actriță în trupa de improvizație On The Spot – Impro și în Follow Spot, pictează, zâmbește și iubește după cum bine spune ea. Și-a dorit din totdeuna să facă actorie și să devină actriță cu acte în regulă, însă nu a uitat de pasiunea ei din copilărie, pictura, și a reușit să pună pe picioare un proiect tare drag ei – Damă de Pică – adică, haine pictate manual, chiar de ea.
Întrebată dacă i-a plăcut de la început sau a învățat să-i placă actoria, a răspuns: „Categoric mi-a plăcut de la început! Da, am descoperit și părțile mai puțin frumoase ale acestei meserii. Nu e vorba numai despre costume frumoase, lumină și aplauze. E vorba despre multă muncă, sacrificii și, nu de puține ori, frustrare. Teatrul este, însă, hrană spirituală și, dacă ești într-adevăr pasionat, neajunsurile nici nu mai contează.”
Anii de facultate au fost „frumoși, dar mai ales speciali”. În primul an de facultate programul era foarte încărcat, 12 ore pe zi petrecuți la școală, o pauză de masă la prânz și înapoi la cursuri. Program strict. Însă toate astea nu a descurajat-o, ba chiar au motivat-o, încurajat-o și ambiționat-o să-și dorească mai mult de la ea. În anul III a jucat împreună cu colegii în festivaluri și la teatrul din Tulcea: „Petreceam mai mult timp cu colegii mei decât cu familia. Între noi s-a legat o relație foarte puternică, eram și noi o mică familie. Și în weekend-uri ne întâlneam, nu ne mai puteam despărți.”
Despre profesori are numai cuvinte de laudă. Consideră că au ajutat-o nu numai din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere uman: „Profesorii mei sunt niște oameni deosebiți și, dacă ar fi să menționez totuși o lecție pe care am primit-o a fost aceea a domnului Remus Mărginean: Mobilați-vă interior! Am auzit cuvintele dumnealui, le-am înțeles atunci, însă am simțit cu adevărat esența lor abia mai târziu. Pentru mine a rămas un principiu definitoriu și nu de puține ori folosesc aceste cuvinte pline de semnificație.”
În anul II de master a studiat la Université de Bourgogne, Dijon. A recunoscut faptul că sistemul românesc de învățământ este foarte diferit de cel franțuzesc, însă cele două se completează destul de bine, în sensul în care, cel românesc furnizează informații și cel franțuzesc le pune în practică.
Consideră că sensibilitatea, mai mult decât tandrețea, este o calitate definitorie a actorului și are câteva repere importante în actorie, repere ce și le-a creat de-a lungul anilor de facultate: „Sunt actori de care m-am îndrăgostit în anumite roluri, sunt profesioniști pe care îi admir. Coca Bloos este un exemplu de modestie și sensibilitate, Dorina Chiriac m-a fascinat într-o seară la Bulandra, nu-mi puteam lua ochii de la ea și oricum, o admir din multe puncte de vedere, energia Marianei Mihuț te lovește pur și simplu stând în scaun. Sunt oameni care te vrăjesc!”
Cristina NUȚĂ
