70 de curioși așteaptă să descopere poveștile din spatele scenei în turul de după-amiază al teatrului. O introducere ne este făcută de către actorul Angel Rababoc, care ne spune cu mândrie că actoria este cea mai veche meserie și că teatrul, literatura și biserica au jucat un rol important în unirea și formarea Țării Românești. Actorul scuză prezența târgului de îmbrăcăminte și încălțăminte în foaier pentru că teatrul lor mai are „nevoi de finanțare prin diferite forme”.
Bogdan Muntean, de la relații publice, preia un grup de 10 persoane, printre care sunt și eu. Începem turul cu o încăpere cât un apartament cu 3 camere în care sunt atârnate costumele actorilor de două generații. Ghidul ne spune că se iau măsurile tuturor actorilor, iar costumele sunt adaptabile pentru că sunt oameni diferiți cu măsuri diferite.
Cabi
nele actorilor sunt ca nişte mici garsoniere, iar mulți dintre ei chiar au trăit aici. Aceștia au la dispoziție doi make-up artiști care îi pregătesc înainte de spectacol.
Am ajuns la scena mare. Sala ecapitonată cu lemn, ca sunetele să vibreze. Actorul Eugen Titu vrea să sublinieze că pe scenă „se produce miracolul”. „Actorii vin în fața voastră să vă spună o poveste mincinoasă” ca „niște copii”. El ne mai zice că sufleurul stă în partea dreaptă a scenei, iar actorul, dacă uită o replică trebuie să improvizeze și să vină cât mai aproape de el, să nu fie riscul să se audă și în sală replica uitată, șoptită de sufleur. În culise vedem diferite obiecte și decor folosite în zeci de piese de teatru.
Plimbarea se încheie cu prezentarea atelierelor de tâmplărie, metale și pictură prin care scena prinde culoare şi formă. La final ni se dă șansa de a pleca cu o mică 
amintire, un balon.
Adriana Enculescu
