Hilde Tudora: „Facultatea nu aș schimba-o pentru nimic în lume”

Hilde Tudora, tânăra jurnalistă din Bănie, absolventă a Specializării Jurnalism, a scris în Gazeta de Sud, la Radio Sud a prezentat știri, iar in final, la Digi24 a trăit o frumoasă experienţă reportericească. Apoi a plecat la capitală. Aici, se angajează pe B1, reporter pe politic, apoi pe economie la Realitatea. Acum este reporter pe politic la Prima TV.

Are 24 de ani. Iubește animalele și este o fire prietenoasă, deschisă.

Anul trecut, pe vremea asta, era în redacție și scria despre Colectiv. „Colectiv a fost evenimentul care a făcut să plângă orice reporter, cu experiență sau fără. Într-un fel sau altul l-am trăit direct.” spune Hilde.

Dacă până să înceapă să vorbească despre Colectiv, dialogul nostru m-a ambiționat în viitoarea carieră de jurnalist, după ce a spus că în perioada cu acel moment groaznic a transmis numai din spitale m-a emoționat puțin. ,,Îmi aduc aminte că în primele zile am trasmis numai din spitale. Veneau părinți la noi și ne spuneau că nu își găsesc copiii și că noi reporterii putem afla orice și că ne roagă să o facem pentru ei. Și am aflat. Doar că numele copiilor respectivi erau pe lista de la morgă. Evident nu le-am putut spune.” spune Hilde .

Emoție, determinare, devotament, tristețe, bucurie sunt doar câteva dintre sentimentele pe care monștrii din media le au.

 

Andreea Călin: Ce presupune meseria de jurnalist?

Hilde Tudora: În primul rând să informezi. Ca să faci asta, trebuie mai întâi tu să fii informat. E important să citești. Orice rând îți pică în mână. Ca jurnalist de teren, niciodată nu stai locului. În fiecare zi întâlnești oameni noi. Niciodată nu știi ce faci mâine. Și asta cred că îmi place cel mai mult, este o provocare. Tot ca jurnalist de teren, ai posibilitatea să vezi locuri în care nu credeai că vei ajunge vreodată. Pe teren descoperi o realitate care te lasă cu gura cascată, care îți smulge un zâmbet sau din cauza căreia ți se încrețește fruntea de furie. Mereu îmi încep ziua pe teren și în 90% din cazuri tot acolo o termin. Îmi petrec, însă, ore bune și în redacție. E locul în care jurnalistul are menirea să transforme o situație neștiută într-una cunoscută de toată lumea. După ce termin de scris un material, două sau trei, e timpul să mă gândesc ce voi face ziua următoare. Adica, propun un subiect. Trebuie să fie documentat și scris pe înțelesul tuturor. Șefii sunt ca telespectatorii, cititorii sau ascultătorii. Trebuie să le spui clar și coerent ce se întâmplă și de ce este o știre ceea ce eu spun că este o știre. Însă, așa cum am scris și mai sus, planurile sunt de multe ori date peste cap de evenimente neprevăzute. Avionul nu se prăbușește și nici guvernul nu cade când vrem noi. Spre exemplu, după incendiul din Colectiv, toți jurnaliștii au lucrat săptămâni întregi, deși unii erau liberi.

A.C.: Există vreo personalitate în domeniul jurnalistic pe care o poți considera un model de urmat?

H.T.: Mai mulți. Cristian Tudor Popescu, Moise Guran, Alex Dima.

A.C.:  Cum te-a ajutat practica din timpul facultății?

H.T.: M-a adus în locul în care sunt acum. Jurnalist pe politic la o televiziune națională. Să ajungi jurnalist fără să faci practică în timpul facultății e ca și cum ai mâncat paste și ai uitat să îți pui parmezan. Gustul diferă. Așa și în meseria asta. Practic, arzi o etapă care te ajută să crești profesional.

A.C.: Ai o întâmplare din timpul facultății care s-a dovedit relevantă pentru formarea ta?

H.T.: Eu cred că important este că am lucrat în timpul facultății. Fară bani sau pe bani, mintea mea a evoluat. Și temele m-au crescut. „Descrieți o stare”, „Revista presei”, „Cinci știri din facultate” sunt teme pe care ni le dădea doamna. Cel mai mult mă enervam când mă plimbam pe holurile Universității ca să găsesc știri. Încă mai am câteva dintre ele în calculator. Dacă le recitesc, îmi reproșez că eram semianalfabetă făra respectivele teme și fără practica pe care am făcut-o sunt sigură că nu lucram în presă.

 

Meseria e la fel oriunde

A.C.: Care au fost așteptările tale în timpul studenției care au rămas doar la stadiul de așteptări?

H.T.: Să am salariu mai mare. Mi-aș fi dorit cu banii din meseria de jurnalist să fac un adăpost pentru câinii de pe stradă, dar suma care îmi intră în cont lună de lună îmi demonstrează că mai am vreo zece ani de așteptat.

A.C.: Ai fost îndrumată spre această meserie? Și dacă da, cine a fost îndrumătorul tău?

H.T.: Nu. Oamenii din jurul meu m-au îndrumat să fac cu totul altceva. Să fiu polițistă, profesoară, medic veterinar. Mă bucur că nu i-am ascultat. Fac ceea ce îmi place, iar când mai primesc câte o palmă de la meseria asta, mă cert cu mine. O scutesc pe mama de reproșuri.

A.C.: Ce poți spune despre job-ul tău actual?

H.T.: Îmi place. Mă trezesc în fiecare dimineață cu gândul la el. Mă obosește mai puțin ca altele și momentan e prietenos. Mi-am schimbat până acum mai multe locuri de muncă. Meseria e la fel oriunde. Job-ul unui jurnalist de teren e pe teren, așa că nu simt prea mult că mi-am schimbat job-ul. De multe ori, mai apropiați îți sunt colegii de pe teren decât cei din redacție.

 

Dacă să dai refresh la un site de știri nu e primul lucru pe care îl faci în fiecare dimineață, atunci mai gândește-te

A.C.: Te vezi făcând jurnalism toată viața?

H.T.: Da.

A.C.: Ce sfaturi ai pentru studenții la jurnalism?

H.T.: Să se gândească dacă vor într-adevăr să facă meseria asta. Să fii jurnalist înseamnă să iei pauză atunci când apuci să dormi. Jurnalist ești și la serviciu, și acasă. Dacă să dai refresh la un site de știri nu e primul lucru pe care îl faci în fiecare dimineață, atunci mai gândește-te. S-ar putea să îți placă altceva. Şi să citești mult trebuie să facă parte din tine.

A.C.: Am tot auzit în ultima vreme că nu este nevoie de studii / de o facultate de jurnalism să fii jurnalist. Tu ce crezi? Are sau nu jurnalistica nevoie de un program de studii?

H.T.: Mulți lucrează în presă fără să aibă studii în domeniu. Au învățat din mers. Numai că meseria asta nu se fură. Nu poți învăța de la altul cum se scrie o știre. Te vei uita la el și te vei mira. Nu vei ști cum a scris de sună așa frumos. Îți va lua timp să înțelegi de ce cel de lângă tine află atât de multe informații. De la cine și de ce. În același timp, dacă lucrezi în domenii precum economia sau justiția e important să le cunoști cu exactitate. Eu am terminat Jurnalismul și am pierdut un master de jurnalism politic. Dacă aș putea să revin la momentul absolvirii facultății, aș alege un alt masterat. Poate unul în economie, dar facultatea nu aș schimba-o pentru nimic în lume.

15226400_10202879121336346_345408785_n-png

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.