„Vrem să facem prima lansare de carte pe Lună”

 

Pe Valentin l-am întâlnit la Iași, la un târg de carte (Librex). Timp de o săptămână, cât a durat târgul, trebuie să recunosc că a stat majoritatea orelor dedicate evenimentului, pe scenă. Aici a avut numeroase lansări de carte, a primit premii, dar, de asemenea, a susținut momente artistice, cântând vocal și la chitară.

Valentin Ajder este directorul editurii Eikon, fondată în 2003, împreună cu Vasile George, fost coleg de facultate. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie, Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, fiind masterat în lingvistică și filosofia religiei.

Despre editură ne vorbește cu drag:

Teodora Argint& Florentina Puicoiu: Pentru început, spuneţi-mi, cum a ajuns editura Eikon pe piaţă? Ştiu că aţi mai răspuns la această întrebare, dar aş vrea să rezumaţi povestea editurii.
Valentin Ajder: Privind aşa, retrospectiv, şi oprindu-mă la marile popasuri ale vieții mele, îmi dau seama că eu am trăit mai mult livresc. Adică viaţa mi s-a structurat în funcţie de lecturi şi în funcţie de cărţi, de unde mi s-a conturat ideea că o carte chiar poate schimba destinul unui om.
Eei, în 2003 am înfiinţat editura cu un fost coleg de facultate. Amândoi entuziaşti, ca-n tinereţe, de altfel. Sigur, nu eram exagerat de optimişti, pentru că deja se vedea declinul interesului pentru carte. Explozia (literară-n.red) a fost imediat dupa ’90, când se tipărea şi se vindea aproape orice. Era o sete de cultură care înghițea orice. A apărut foarte multă maculatură: adică ziare, din tot spectrul decăderii umane. De cărţi nu mai zic. În perioada aceea am înființat editura și, după, au început să curgă propunerile şi cărţile.
Sigur, cred că niciun editor nu e străin de o formă de paranoia culturală. Şi anume, aceea de a crede că poate reorganiza informaţia lumii. Că poate reinventa bicicleta şi o poate face mai frumoasă, mai interesantă şi mai funcţională. Nu ştiu dacă am reuşit chestia asta, probabil că nu, dar am încercat. Ceea ce încercăm este să justificăm timpul acordat de cititor, cărţilor pe care le edităm. Adică încercăm să evităm cărţile care nu propun ceva, care nu schimbă ceva, care nu vin cu idei.
T.A&F.P: Că tot vorbim despre cărţi. Ce domenii abordează editura?
V.A: E o sintagmă perimată: profil enciclopedic. Adică publicăm din toate domeniile. Sigur, nouă ne place să spunem că publicăm de toate, dar nu orice. Şi încercăm să şi respectăm asta. Pentru că astăzi, lumea a început să confunde dreptul la libertate cu literatura. Am mai spus fraza asta, dar o repet pentru că e tot mai adevărată. Faptul de a scrie o carte, care, pe vremuri, ţinea aproape de miracol, astăzi a ajuns ceva banal.
Noi suntem predispuşi spre filosofie- după ce faci o facultate de filosofie, rămâi așa cum a spus Murphy: „Când tot ce ai e un ciocan, vezi în jur numai cuie”. Deci suntem mai atraşi spre filosofie, dar și de cărţile conexe cu filosofia, care, de fapt, sunt filosofii de viaţă ale autorilor. Literatură (edităm- n.red) mai puţin, abia acum începem să publicăm romane. Poezii am mai scos pentru că poezia a ajuns un fel de Cenuşăreasă, incusiv a librăriilor. Şi-atunci, încercăm s-o susţinem pe cât putem. Am publicat foarte multă poezie, cred că peste 300 de titluri, deşi poezia nici măcar nu mai este luată în librării. Pentru că, paradoxal, se citeşte, dar nu se mai cumpără, nu înţeleg de ce. (Publicăm- n.red) cărţi academice. Colecţia Universitas- probabil una dintre cele mai mari și mai dezvoltate colecţii. Acum, de doi ani, a scos cel puţin 20 de titluri, din diverse domenii: filosofie, psihologie, sociologie, teologie, chiar.

T.A&F.P: V-aţi gândit vreodată să renunţaţi la coordonarea editurii şi, implicit, la editura în sine? Şi dacă da, de ce?
V.A: Bună întrebare. (râde). La coordonarea ei nu m-am gândit să renunţ. La editură? Păi azi, când e vizibilă indiferenţa tot mai ostilă faţă de carte, sunt dese momentele în care te gândeşti să abandonezi. Dar cred că promisiunile făcute unor oameni, dar şi o formă de responsabilitate, de fidelitate față de carte, ne-au ţinut în acest joc sisific.

T.A&F.P: Aţi susţinut într-un interviu că „atât piața, cât și viața sunt dependente mai mult de cifre, decât de litere.” De ce credeți asta?

V.A: Păi e o constatare, nu-i o descoperire majoră. De exemplu, noi, acum, facem acest interviu într-un mall. Adică într-un spațiu imens, în care cifrele predomină și aproape că anulează literele. În afara acestui târg de carte, care are loc o dată sau de două ori pe an, nu știu câte evenimente de carte se mai întâmplă, nu numai în acest mall, ci în general, în spațiile noastre publice. Spațiile publice sunt invadate, mai degrabă, de lucruri și de oameni care caută lucruri. Și aici aș aminti vorba lui Socrate: „Extraordinar! Câte lucruri există pe lumea asta, de care n-am absolută nevoie!”

T.A&F.P: Ce înseamnă pentru dumneavoastră un om de succes?

V.A: Nu știu dacă m-am gândit vreodată la succes ca la o performanță, la un lucru de atins. Ce înseamnă de fapt, succesul, la un moment dat? Înseamnă să reușești să convingi un număr mare de oameni că ceea ce le propui tu este de mare interes pentru ei. Eei, dacă ne uităm la cine sunt oamenii de succes sau cine sunt azi vedetele, putem măsura gusturile literare, culturare, gusturile de viață ale publicului larg. Nu știu dacă-mi doresc să ajung om de succes în acești termeni. Ce-mi doresc este să reușesc să sintetizez cât mai multe experiențe de viață, pe care, eventual, să le transmit în cărți. Nu mi-am pus niciodată problema succesului. Sau nu la modul ăsta răsunător, adică să se ajungă mâine-poimâine să se tipărească șervețele cu numele meu sau cu numele editurii. (râde)

T.A&F.P: Dar totuși, care a fost cel mai mare succes al dumneavoastră în calitate de editură?

V.A: Succesele au fost, paradoxal, cele legate de cărți serioase și profunde, fapt ce m-a mirat și m-a bucurat, în același timp. Și aici m-aș referi la cărțile lui Petre Țuța, Mircea Voltărescu. Inițial, când am început în 2003, am scos o serie de cărți scrise de mari duhovnici români, care, între timp, au plecat la Domnul. Astăzi, ne plângem că nu avem alți duhovnici de talia lor, dar nu ne mai întrebăm dacă noi mai suntem creștinii de ieri care aveau acei duhovnici mari și dacă i-am merita astăzi.

În general, cărțile noastre nu cred că sunt de succes, dacă ne referim la vânzări. Pentru că tematica și nivelul abordării sunt ușor peste media preferințelor publicului, care, mai degrabă, vrea să jubileze și să jurizeze o carte, decât să se interogheze cu autorul.

T.A&F.P: Dar care a fost cel mai mare eșec?

V.A: Păi eșecul este zilnic. Zilnic înregistrăm câte un eșec dacă-i vorba de neatenția cu care sunt primite unele cărți foarte serioase și foarte consistente. Adică eșecul, deja, nu mai e o întâmplare sau un eveniment înregistrat într-un interval. Ci, mai degrabă, un procent, adică un proces lent.

T.A&F.P: Ați obținut multe premii de-a lungul carierei. Care dintre ele v-a adus cea mai mare mulțumire?

V.A: Cele mai mari premii sunt, de fapt, întâlnirile cu prietenii, la toate târgurile din țară, care sunt și un fel de recensământ cultural. Dacă te referi la premii oficiale, valoarea unui premiu literar, artistic sau de altă natură e, de fapt, valoarea juriului. Am luat de vreo două ori, Premiul Academiei, cu două sau trei cărți, premiu care e, de departe, cel mai important. La Iași, dacă tot suntem aici, am luat de vreo 5-6 ani încoace (premii-n.red)

T.A&F.P: Că tot suntem la acest târg de carte, de ce credeți că este necesară o organizare periodică a astfel de evenimente?

V.A: Ca să vadă lumea că mai existăm.

T.A&F.P:Ce considerați că ar trebui să facă o editură pentru a menține relația cu cititorii?

V.A: Aici e complicat. Pentru că, dacă vrea să vândă, trebuie să scoată cărți la modă. Dacă vrea să mențină un nivel intelectual respectabil, atunci trebuie să-și asume eșecurile, tocmai ce vorbeam mai devreme. Cărțile consistente sau care te obligă să gândești sunt, cumva, sortite eșecului azi. Poate că mâine va fi altfel, sper că va fi altfel.

T.A&F.P: Ce proiecte aveți în viitor pentru editură?

V.A: Vrem să facem prima lansare de carte pe Lună. Pe pământ văd că e cam greu. Noi oricum facem foarte multe lansări pe lună. Sau foarte multe lansări într-o lună. (râde)

T.A&F.P: Aveți un motto după care să vă ghidați în viață, mai ales în momentele dificile?

V.A: Da: O datorie te obligă din momentul în care o intuiești.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.