Despre sport, skandenberg și motivație

 

Daniel Boboc este un tânăr student (Litere, Comunicare și Relații Publice, III)  în vârstă de 21 de ani din județul Dolj. Pasionat de sport el își petrece timpul liber la sală, antrenându-se două ore pe zi după terminarea cursurilor alături de Ștefan Albu, student la Kinetoterapie, anul I,  iar acest lucru a devenit pentru el un adevărat stil de viață. Dacă analizăm timp de 10 minute istoricul de căutare YouTube al acestui tânăr, ajungem ușor la concluzia că pentru el skandenbergul și sportul sunt un mod de depășire a condiției sale. Părinții au fost un suport moral și financiar în valorificarea pasiunii lui încă din copilărie.

(Ștefan Albu și Daniel Boboc-dreapta )

Roxana Ciocan: Cum s-a născut interesul tău pentru skandenberg?

Daniel Boboc: Mă uitam la TV și era show-ul ,,Sărup mâinile  pe Sport.ro în care îi vedeam pe Oncescu, pe Valahu și de acolo am luat un model. Voiam să fiu ca Oncescu, era o motivație pentru mine. Îmi plăcea stilul lui carismatic și îi știam toate meciurile. Eu mă consideram un copil timid și asta m-a ajutat să mă integrez în anumite cercuri. Îl consider oarecum un viciu, dar prefer să îl am pe ăsta decât altele. O motivație pentru mine a fost și partenerul meu de antrenament, Ștefan. El a avut primul rezultat dintre noi doi, locul III  la Cupa Sibiului și m-a motivat și pe mine. Eram mândru de el și încă sunt.

R.C.: Care e cea mai mare realizare a ta?

D.B: Consider realizare toate rezultatele pe care le-am obținut în concursuri, chiar dacă am fost mai sus sau mai jos clasat. La primele concursuri m-am clasat constant pe locul 7, iar ulterior am reușit să obțin 4 medalii. Primele două le-am obținut la un concurs cu circuit deschis doar studenților, iar apoi am obținut titlul de dublu campion național la categoria 65 Kg, tineret, de care sunt foarte mândru.

R.C.: Care sunt obiectivele tale viitoare în plan sportiv

D.B.: Intenționez să continui să practic skandenbergul, care consider că va rămâne mereu o pasiune pentru mine, e ca un drog, provoacă dependență dar e o dependență constructivă. În primul rând mi-aș dori să am rezultate onorabile pe plan național și de ce nu, pe viitor chiar în plan internațional. Mi-ar fi plăcut enorm și nu numai mie dar și altor practicanți, iubitori ai sportului să avem parte de o susținere mai mare din partea statului și să avem posibilitatea să transformăm skandenbergul și într-o activitate profesională.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *