Alexandru Constantin Oneață este un tânăr în vârstă de 19 ani, născut în Slatina. Pasionat de teatru și film, el și-a făcut debutul pe scenă în calitate de colaborator al Centrului Cultural ,,Eugen Ionescu” din Slatina în 2014. În prezent el este student la Universitatea din Portsmouth UK, Management și Bussines dar nu neglijează teatrul.
Roxana Ciocan: Care este cea mai mare realizare a ta?
Alexandru Constantic Oneață: Îmi este foarte greu să mă hotărăsc dacă cea mai mare realizare ar fi aceea că am ajuns să studiez business într-o universitate internațională sau faptul că am reușit să creez o echipă alături de care să pot lucra, dar aș merge totuși cu a două variantă, deoarece datorită echipei am luat și această decizie, inițial doream să dau la actorie în București.
R.C: Ce te-a determinat să alegi să studiezi Management în locul Actoriei?
A.O: Nu studiez Actoria, ci Management-ul și Antreprenoriatul, ideea din spatele alegerii Facultății de Business în dauna celei de actorie a fost aceea de a putea căpăta destule cunoștințe și de a-mi crea un network destul de larg încât să pot avea mai târziu propriul meu teatru alături de colegii și prietenii mei, iar în ceea ce privește locul de muncă am lucrat încă din vară la un depozit de îmbrăcăminte prin intermediul unei agenții ca un simplu angajat, dar de curând am aplicat pentru poziția de assistant manager în aceeași companie.
R.C: Și de ce ai ales să mergi tocmai în UK?
A.O: Mai exact o persoană din echipă care acum 3 ani lua în considerare opțiunea de a studia în străinătate. Mi-a povestit despre acel târg de facultăți internaționale din București (RIUF) și m-a încurajat să merg și să pun în balanță opțiunile. Dar decizia pe care am luat-o în definitiv a fost atât pentru binele echipei cât și pentru cariera mea, întrucât am considerat că am șanse mult mai mari de reușită dacă pornesc de aici și am realizat că am avut dreptate. În nici jumătate de an am reușit să cunosc atât de mulți antreprenori de succes și cu mulți dintre ei fac schimb de idei, ne ajutăm reciproc, iar universitatea ne oferă resurse nelimitate.
R.C: Ai făcut voluntariat ca să ajungi să lucrezi la teatru?
A.O: Nu am făcut voluntariat, am fost colaborator, și am început să lucrez alături de asociația Iordache Art încă de prin anul 2016. În paralel am fost colaborator permanent și pentru Centrul Cultural Eugen Ionescu din Slatina, dar uneori și de dragul de a fi pe scenă.
R.C: Cum ai ajuns să lucrezi cu regizorul Remus Iordache?
A.O: Inițial echipa mea a lucrat în parteneriat cu Centrul Cultural ,,Eugen Ionescu”. Condurecea ne-a pus la dispoziție sala lor de spectacol și aparatură pentru a putea organiza evenimente artistice/culturale și flashmob-uri, iar în urma unui eveniment l-am cunoscut pe regizorul Remus Iordache. Am început să merg la piesele lui, iar mai apoi i-am cerut ajutorul pentru un sketch pe care trebuia să-l pun în scenă alături de colegul meu, Marius Borcan. La nu mult timp după am luat legătură cu dânsul și i-am cerut îndrumarea, însă am primit mai mult decât sfaturi, până am ajuns să realizez eram deja parte din echipă lor.
R.C: Ce părere au părinții tăi despre faptul că ai făcut această alegere?
A.O: Ei voiau să fiu acasă, nu le convine ideea că nu mă pot vedea luni sau ani.
R.C: Totuși faptul că ai plecat te-a ajutat să fii mai bun, asta nu i-a făcut să fie de acord cu alegerea ta?
A.O: Ce-i drept șansele mele de reușită pe plan profesional sunt mult mai mari aici, dar din păcate și-ar fi dorit mai mult să am un job mediocru fără oportunități de dezvoltare în țară decât să reușesc afară. Și încă mai am uneori astfel de discuții.
R.C: Ai vrea să rămâi în Portsmouth sau să revii în țară?
A.O: Am încercat și în Anglia, dar din păcate în orașul meu nu sunt producții profesionale, deci singura variantă este să joc fără plată, dar este foarte greu din cauza aportului imens de muncă pe care trebuie să-l depui. Singurul lucru pe care chiar nu mi-l mai permit acum este să fac muncă voluntară, și nu pentru că nu aș vrea, dar pentru că sunt forțat de împrejurări să-mi acopăr cheltuielile, trebuie să acord timp și studiilor și locului de muncă. După ce termin facultatea aș vrea să mă întorc acasă și să mă stabilesc în București pentru a putea participă la producții profesionale. Cred că backgroud-ul pe care îl am în domeniu m-ar ajută să obțin niște roluri micuțe de început, iar apoi, de ce nu, să merg pe producție de film.
