Cristi Staicu, director de imagine în cinematografie- „Visul meu e să ajung să filmez pentru BBC”

La 23 de ani, Cristi Staicu este director de imagine și are propria firmă de producție video. Este craiovean, student masterand în anul II la Cinematografie în București. A realizat trei filme documentare, unul dintre ele în China.  Își câștigă singur banii, încă din liceu. Filmează spoturi publicitate, nunți, botezuri, evenimente din capitală, dar și din orașe ca Sibiu sau Craiova. E pasionat de documentare și face tot ce poate să evolueze. Crede că facultatea i-a deschis ochii despre ce înseamnă cu adevărat producția unui film. Cristi Staicu are ambiție de fier și nu se oprește până ce nu atinge cea mai de sus treaptă a evoluției sale.

„Nu vreau să-mi petrec viața în fața unui monitor”

Teodora Argint: Cum a început pasiunea pentru filmat?

Cristi Staicu: Inițial am vrut să mă fac programator. Am avut calculatorul în față de când eram mic. Așa că am intrat la Liceul de informatică „Ștefan Odobleja”.  După un an am auzit că acesta se comasează cu alte licee, așa că m-am hotărat ca, din clasa a X-a, să mă transfer la Colegiul Național „Frații Buzești”. Între timp, am abandonat acea idee de programator, pentru că mi-am dat seama că nu vreau să-mi petrec viața în fața unui monitor. Tatăl meu lucrează la TVR Craiova, așa că de mic mă plimbam prin platou și eram pasionat de camerele video. Un om m-a fascinat în acel studio: Valeriu Pribeagu. Țin minte și acum când aveau de filmat un spectacol la Teatrul „Marin Sorescu” și m-a luat pe piciorul lui și mi-a arătat cum funcționează camera. Din școala generală făceam fotografii. Am început prima data cu un aparat pe film. Din banii câstigați, mi-am luat apoi un aparat digital. Locuiam cu părinții, deci nu plăteam bani pe chirie sau pe mâncare. Așa că toți banii i-am investit în echipament. Am continuat în liceu cu fotografiatul si filmatul la nunți. În ultimul an de liceu, mi-am dat seama că vreau să evoluez. Așa că m-am hotărât să dau examen de admitere la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie din București, pe secția „Imagine de film și Televiziune”. Am prins ultimul examen cu „de toate”. A durat două săptămâni examenul și am reușit să intru al 10-lea din 14 locuri.

„Facultatea mi-a oferit foarte multe oportunități”

T.A: Crezi că datorită facultății ești astăzi atât de priceput în domeniu? Mai concret, facultatea a avut sau nu un rol definitoriu în ceea ce faci?

C.S: Cu siguranță a avut. Facultatea aceasta mi-a oferit foarte multe oportunități.  Aici întâlnești oameni care au aceeași pasiune ca tine. Se formează prietenii, dar și echipe de filmare. Aici am descoperit adevărata artă. De exemplu, în primul an am învățat să developez ce fotografiam, fapt care mă fascina. Practic, încercam să fac o mâncare bună după rețetă. Dacă nu respectai timpii, mâncarea nu era bună. Un bătrânel foarte simpatic, George Blonda, ne-a învățat pe fiecare cum stă treaba cu developatul. Ne explica într-un limbaj nu foarte academic cum trebuie să procedăm pentru fiecare cerință. Am terminat cei 3 ani de facultate pe locul II și am intrat la master pe locul I.

T.A: Ai și o firmă de producție video – STC Videography. Este greu să-ți deschizi o firmă în domeniu, să-i faci promovare, să câștigi bani din asta?

C.S: Am deschis-o în aprilie, anul trecut. A durat ceva, pentru că mi-au trebuit 18 acte, plus încă unul, prin care îmi acordam dreptul de a deschide sediul social al firmei la mine în apartament. Promovarea am făcut-o doar online, prin reclamă plătită la Facebook și prin printuri pe tricourile și gecile pe care le port la filmare. Urmează ca din primavară să colantez și mașina. Firma a mers neașteptat de bine, mai ales că firmele cu care am lucrat m-au recomandat mai departe.

„Am învățat să lucrez în echipă”

T.A: Rezumând toată experiența ta în cinematografie, care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat în facultate?

C.S:  Am învățat să lucrez în echipă și să iau o decizie finală. Pe platou pot apărea probleme. Iar o zi de filmare costă foarte mult. Eu sunt directorul de imagine. Iar dacă apare o problemă tehnică, e datoria  mea să iau decizia dacă se amână ziua de filmare sau se schimbă ceva, astfel încât să nu modifice firul narativ al filmului.

T.A: Îmi poți descrie o situație problematică prin care ai trecut, dar din care ai avut de câștigat?

C.S: De exemplu, de Crăciun, când am filmat în diferite sate din împrejurimi. În program era să filmăm și de revelion. Dar, din păcate, nu am avut zăpadă. Ne costa vreo 8.000 de euro să umplem locul de zăpadă, așa că am renunțat, pentru că vizual, nu era frumos fără ea. Am amânat totul pentru Revelionul următor. Câștigul a fost că am putut petrece Revelionul în familie. E foarte greu să ai o iubită/soție în acest domeniu, pentru că ești mai mereu plecat de acasă.

„Un an pentru o oră de film”

T.A: Te ocupi și de realizarea filmelor documentare. Până în prezent, ai făcut două de acest gen. Povestește-mi cum a decurs unul dintre ele și cât a durat până să ajungă pe ecrane.

C.S: Din al doilea an de facultate mi-am descoperit pasiunea pentru filmul documentar. În luna mai am fost plecat trei săptămâni în China, pentru a filma un documentar despre artificii: cum se fac și cum se folosesc. În prima săptămână am intrat în contact cu persoane care m-au ajutat cu producția. Scurtmetrajul meu este împărțit în patru capitole: Istorie, Cum se fabrică, Designul focului de artificii și Spectacolul de pe cer. Pentru fiecare capitol am avut o locație diferită. Am filmat patru zile și în trei zile l-am montat. Aici a intervenit o problemă. În documentarul de 11 minute, aveam 45 secunde de interviu, în care cele trei persoane mi-au vorbit în chineză. Jiang Jiaxin, fata care s-a ocupat de proiectul meu, mi-a spus că nu poate să traducă în engleză, deoarece persoanele vorbeau un alt dialect. Așa că am reușit să contactăm o studentă de la Traduceri, care a putut sa ne ajute. Acea studentă a trebuit să traducă 30 de minute de interviu, ca eu să pot alege 45 de secunde. Iar în a treia săptămână m-am ocupat doar de montarea interviurilor și de aplicarea subtitrării în programul de montaj. Acesta este link-ul documentarului meu: https://vimeo.com/220418436

   

T.A: Deci cele circa 12 minute ale filmului sunt rezultatul a trei săptămâni de muncă. Mai ai în plan și alte filme de acest tip?

C.S: Momentan, lucrez la un al treilea documentar despre tradițiile românești din zona Sibiului. M-am împrietenit cu un regizor din Sibiu care îmi finanțează documentarul. Totul o să dureze puțin peste un an. Un an pentru o oră de film. Deci durata acestora diferă de la caz la caz.

T.A: Pe lângă documentare, din ce îți câștigi banii în mod obișnuit?

C.S: În general, mă ocup de filmatul acelor reclame enervante de pe youtube, la diferite băuturi alcoolice sau lansări de mașini. Mai filmez și la diverse evenimente în Craiova și București, precum nunți și botezuri. Fac și filme de ficțiune pentru examenele de la facultate, dar pentru acelea nu iau bani.

T.A: Am înțeles că te ocupi și de un proiect caritabil…

C.S: Da, mi-am rezervat un singur proiect pe an pe care să-l filmez fără să accept bani. Este vorba de serbarea de Crăciun de la HOSPICE Casa Sperantei .   Este un spital care se ocupă de persoane cu boli incurabile. Când o persoană află de la medic că are cancer, poate să-și petreacă restul zilelor în acest centru, fără să plătească nimic. Acest spital trăiește numai din donații. Și mă gândesc că acei bani pe care i-aș putea lua pot să îngrijească un bolnav câteva zile. Și nu e vorba doar de faptul că primește medicație. Tot personalul spitalului este ca o familie pentru acel pacient.

T.A: Care este cel mai mare plan al tău în ceea ce privește domeniul ales?

C.S: Visul meu este să ajung să filmez pentru BBC. Și mă voi lupta să nu rămână doar un vis.

expoziție foto realizată la Hospice, la care a participat Prințul Charles

Activitatea lui Cristi Staicu poate fi urmărită pe https://vimeo.com/user60263403 .

Printre proiectele sale se numără: „Film Documentary about Romanian Academy”- https://vimeo.com/203020182  , „Documentary Film about a region from Romania called Târgoviște”- https://vimeo.com/203018087, „Nicolae Romanescu Park”- https://vimeo.com/203017262 ,  „How it’s made a train”- https://vimeo.com/203020315 .

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.