Ce poți vizita cu 5 lei în străinătate

Nu prea multe. Eventual, vreun muzeu, vreo clădire și lista se cam termină aici. În plus, dacă ești pasionat de priveliști de la înălțime, poți găsi rapid un loc pe care să te cațeri și fără să dai bani. Dar să admiri Dunărea, vapoarele sau luminile (mai ales pe timp de noapte) dintr-un fost castel, la vreo 33 de metri înălțime, parcă e altceva, nu? Iar 5 lei pentru un moment ca acesta nu pare mult. 5 lei sau 2 leva, în bani bulgărești. Pentru că fortăreața se află la vecinii noștri de la Sud.  Mai exact în Vidin, un orășel din nordul Bulgariei. Dacă ești din Craiova, într-o oră jumătate ajungi de voie. Destul cât să te uiți la un film, în mașină. Sau cât să fredonezi tot playlistul din autocar și să-ți enervezi colegii.

Prin proiectul „A Chance for Development” (https://www.facebook.com/robgcareers/) am dat o fugă pe la bulgari, ca să vizităm celebra centrală nucleară de la Kozloduy, Universitatea din Vidin, Centrul de Informare Districtual, unde am discutat și câteva strategii de colaborare dintre bulgari și români.  Ca să ne recreem, am trecut și pe la Baba Vida, mândria țării de la Sud de Dunăre.

Baba Vida castle- poză realizată de Alin Andreescu https://www.facebook.com/allin.daniell

Baba Vida, sau „băbuța din Vidin”, cum i se mai zice, e vedetă în oraș. E singura cetate păstrată integral, a țării. Păcat că nu-i vreun ghid la intrare care să-ți spună povestea ei! Eu n-am găsit niciunul, așa că un search pe google m-a scăpat de întrebări. Trăiască internetul, că altfel… Dacă și tu o să ai același ghinion ca mine, îți spun eu cum stă treaba cu cetatea.

Întâi de toate, ca să vizitezi fortăreața, trebuie să-ți schimbi banii în leva. Crezi că vei scăpa dacă plătești biletul în euro? Te înșeli, o să rămâi pe-afară. Pentru că moneda națională face legea aici. După ce ai făcut rost de doi leva, poți intra liniștit. 🙂

Baba Vida- de la castel, la închisoare

Potrivit celebrei legende a cetății, cu mult timp înainte ca străbunicii străbunicilor noștri să se nască, adică prin secolul al X-lea, un rege domnea peste ținut. El avea trei fiice: Vida, Kula și Gamza, care au primit moștenire trei teritorii. Kula și Gamza au cam dat-o în bară. S-au căsătorit cu doi nobili care și-au bătut joc de averea celor două. Vida, cea mai mare dintre surori, a fost și cea mai deșteaptă pentru că a ținut de moștenire. A rămas nemăritată și, ca un antreprenor bun, și-a investit averea, construind fortăreața care-i poartă azi numele. Din cetatea de pe malul Dunării, Vida observa pe oricine care ar fi avut de gând să-i facă rău ei și oamenilor din oraș. În secolul al XVIII-lea, cetatea nu a mai avut rol defensiv, ci a fost folosită ca închisoare și depozit de arme.

Cu legenda Videi în minte, am intrat în fortăreață, gata să-mi arăt calitățile închipuite de fotograf. Vântul abia dacă m-a lăsat să fac două-trei poze ca lumea, de parcă i-ar fi fost teamă că îi atac Baba. Totuși, nu m-am lăsat și am reușit să fur câteva cadre.

Prima dată am  dat de un coridor, unde se formase coadă. Turiștii s-au năpustit să facă poze pe cal, o figurină medievală. Asta în timp ce colegul meu se simțea cavaler. Câteva minute doar, căci apoi a revenit la realitate.

La subsol, am intrat într-o încăpere în care  condamnații la închisoare erau chinuiți și ținuți în lanțuri. Același coleg a văzut cum, în câteva minute, te poți transforma din cavaler, în prizonier.

Am dat și peste o carceră care ne-a cam fost tutorial pentru „cum poți deveni schelet dacă te pui cu șefu’”.

Într-o altă încăpere, vreo 8 icoane, o cruce și două becuri servesc drept cameră de rugăciune. Probabil prizonierii veneau aici să se căiască. Sau se rugau să scape mai repede, ca să intre din nou în belele.

Baba Vida este și teatru de vară pentru oraș. Aici  sunt  amplasate peste 30 de rânduri cu bănci de lemn și se organizează festivaluri la care vin artiști din Bulgaria.  Păcat că iarna e cam pustiu.

La ieșire, ne-am simțit ca niște soldați curajoși lângă câteva tunuri bătrâne, care apărau cândva cetatea.

Și n-am plecat acasă până ce nu m-am urcat în cel mai înalt punct al Videi, de unde se văd clar culorile steagului bulgar, de lângă Dunăre. Din turn, turiștii îmi par niște furnici fără apărare. Oare așa se simțeau și dușmanii Videi când o priveau de jos?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.