Învăţământului românesc i se pot reproşa multe lucruri: programa încărcată, teme în exces, dezinteresul, surplus de meditaţii, informaţii şi materii, şi multe altele. Cum s-a ajuns aici? Ce-ar fi să mai aruncăm câte un ochi din când în când pe ce a însemnat învăţământul românesc. Poate ne amintim cum era când mersul la şcoală esta un lux.
In secolul XIX asistăm la o dinamizare a învăţământului românesc.
Considerăm că în secolul XIX învăţământul constituie unul dintre domeniile cu o dezvoltare foarte dinamică în cadrul societăţii româneşti. În acest secol se pune un mare accent pe dezvoltarea atelierelor manufacturiere, creşterea economică accentuată, care duc la dezvoltarea învăţământului superior în limba română.
Ca personalităţi marcante care au contribuit la dezvoltarea învătământului, amintim pe Gheorghe Asachi în Moldova şi Gheorghe Lazăr în Ţara Românească, ei întemeind Şcola „Trei Ierarhi” în Iaşi, respectiv ,,Sfântul Sava’’ în Bucureşti.
Totodată, secolul XIX este important şi datorită faptului că după Unirea din 1859 apar două universităţi: Universitatea de la Iaşi, în anul 1860 şi Universitatea de la Bucureşti, în anul 1864. Nu ar trebui neglijat faptul că învăţământul s-a dezvoltat şi în teritoriile aflate sub ocupaţie străină. În această perioadă învăţământul a fost finanţat de către biserică.
Prima lege şcolară a statului român a fost legea din 1864,cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Această lege prevedea ca învăţământul primar să fie obligatoriu şi gratuit. A ridicat nivelul învăţământului românesc, mai ales în mediul rural.
Însă cea mai valoroasă lege şcolară a acestui secol a fost legea iniţiată de Spiru Haret, fost ministru liberal al Cultelor si Instrucţiunii publice, care, în această calitate, a aşezat învăţământul românesc pe baze solide. A pus bazele învăţământului gimnazial, ale şcolilor speciale atât de fete cât şi de băieţi, precum şi învăţământului universitar. Un rol important l-a avut în dezvoltarea învăţământului la sate.
Spre deosebire de secolul XIX când se acorda o importanţă deosebită învăţământului şi educaţiei, astăzi, deşi sunt mult mai multe şanse şi oportunităţi de a învăţa şi accesul la informaţie este uşor de obţinut, interesul este foarte scăzut.
Mulţumim pentru sprijin în realizarea acestui material doamnei profesoare Marinela Băltărigă, profesor de istorie la Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu” din Dăbuleni.
