S-a născut în Iraklion (Grecia) și are o diplomă în matematică. În ciuda profesiei sale, Manolis Metzakis are și o înclinație spre fotografie. A avut o mulțime de expoziții personale în Grecia, dar și în străinătate. Din 1993 a participat regulat, la expoziții internaționale de fotografie de artă, iar în prezent, are peste 800 de expoziții. Din 2009 este președinte al Global Photographic Union.
La sfârșitul lui mai, Manolis Metzakis a ajuns la Craiova cu ocazia celei de-a doua ediții a concursului internațional studențesc, „Text and image”, organizat de Universitatea din Craiova în colaborare cu Universitatea de Vest din Timișoara și cu Universitatea din Roma, Tor Vergata.
Manolis Metzakis a susținut, cu această ocazie, o prezentare și proiecție video, „Portretul în arta fotografică”, dar și un atelier de fotografie, „Portretul între tehnică și artă”.
Luiza Feroiu: Nu sunteți pentru prima dată în Craiova. Ați mai fost și anul trecut.
Manolis Metzakis: Este a doua oară când sunt în Craiova. Anul trecut am venit, dar nu am făcut workshop. Am făcut numai o prezentare și am fost membru în juriul concursului „Text and image”.
L. F. : Ați locuit la Cluj doi ani și jumătate. Cu ce ocazie ați ajuns?
M.M. : Am făcut Facultatea de Matematică acolo, once upon a time. Am venit în Cluj în ’84. Am stat acolo doi ani după care m-am transferat la facultate în Grecia. De atunci nu am mai venit în România decât anul trecut, când am venit și în Craiova.
L. F. : V-ați muta vreodată, definitiv la Cluj?
M.M. : Acum, nu din cauză că lucrez în Grecia, am familia mea în Grecia. Totul e acolo și mi-ar fi greu. Ar fi fost mai ușor, dacă aș fi luat decizia aceasta înainte, acum 25 de ani. Aș veni să locuiesc în Cluj, dar nu acum, acum, ci după vreo 10 ani, dacă va fi bine. În prezent am un loc de muncă la Universitatea din Grecia și nu este ușor să plec.
L. F.: Cum ați început să descoperiți lumea fotografiei?
M. M.: Mai de mult am avut o cameră (n.n. de fotografiat) mică. Făceam fotografii și îmi plăceau. Mai târziu am văzut că se predau niște cursuri despre fotografie la un club în Grecia. M-am dus acolo și de atunci am luat microbul pe care-l am și acum după 29 de ani.
L. F.: De fapt, sunteți profesor de matematică. De unde a apărut, pasiunea aceasta pentru fotografie?
M. M.: Nu știu, exact. Simt că asta vine, pur și simplu, din interiorul meu. În fapt, job-ul meu este ca profesor de matematică, iar fotografia este un hobby, o nevoie care vine din mine. Nu pot să explic cum a apărut.
L. F. : Ce vă atrage cel mai mult la fotografie?
M. M. : Fac tot ce este legat de fotografie, toate tipurile de fotografie, dar mai mult îmi place portretul, oamenii, în general. Să merg și să surprind oamenii în mediul lor natural, așa cum sunt ei în viața lor de zi cu zi.
L. F. : Care este cel mai important aspect, în viziunea dumneavoastră, pentru a considera o fotografie bună, reușită?
M. M.: Compoziția. O fotografie bună trebuie să aibă o compoziție bună și să vorbească, să transmită oamenilor care o privesc. Bineînțeles că trebuie să aibă o temă, un mesaj bine construit.
„Vreau să ajut oamenii să descopere fotografia”
L. F.: În ce măsură considerați că postprocesarea fotografiilor, editarea, este importantă?
M. M.: Prefer să pregătesc totul înainte de click, de a face propriu-zis, fotografia. După aceea pot să lucrez asupra ei și să o ajut să fie mai bună cu ajutorul Photoshop-ului sau cu Lightroom sau cu alte programe dedicate fotografiei. Nu-mi place, însă, să intervin prea mult în fotografia pe care am realizat-o, să adaug sau să scot elemente ale ei. Prefer să fie cât mai naturală.
L. F.: Dacă nu ar fi fost fotografia, ce altă artă v-ar fi interesat?
M. M.: Muzică. Altceva nu pot să fac. Cânt la bouzouki (n.n. un instrument muzical asiatic popular în Grecia) și un pic, la chitară. Aș vrea să fiu și scriitor.
L. F.: Aveți aproape 30 de ani de experiență în fotografie. Ați participat la multe concursuri, aveți atâtea premii, titluri. Ce vă doriți mai mult, în acest moment?
M. M.: Da, mă ocup de fotografie din ’89. Am participat și particip în continuare la saloanele internaționale de fotografie. Nu știu câte medalii am câștigat, dar sunt foarte multe. Acum vreau să ajut oamenii să descopere fotografia, să facă fotografie, pentru că este un hobby bun. Ar fi bine, dacă mai mulți oameni s-ar îndrepta spre acest hobby frumos.
L. F.: Un mesaj pentru cei care vor facă un job din hobby-ul lor.
M. M.: Ar fi cel mai bine ca cei pasionați de fotografie să și profeseze în acest domeniu, dar să nu lase banii să fie pe primul loc. Să rămână pasiunea, în primul rând și după aceea, celelalte beneficii care vin.
Luiza FEROIU