Cosmin Petcu: „Nu ne place să strângem bani fără să oferim ceva în schimb.”

Cosmin Petcu, are 22 de ani și este student la master la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, mai este și președintele ASFEAA și vicepreședinte la Uniunea Studenților din România (USR). El ne-a povestit despre evenimentul caritabil „Poveste de Crăciun”, despre munca grea din spatele fiecărui eveniment de acest gen, dar și despre bucuria și implicarea în aceste evenimente din partea voluntarilor.

Loredana BuradaCe este cel mai greu de coordonat în  organizarea unui asemenea eveniment?

Cosmin Petcu: Partea de aprobări, bineînțeles, pentru că vorbim de prelucrarea datelor personale în mare parte. În cazul pe care îl avem acum cu acestă fetiță din Dăbuleni care este diagnosticată cu leucemie, noi am avea nevoie de aprobarea părinților, asta înseamnă că trebuie să interacționăm direct cu persoanele în cauză, să le spunem despre ce este vorba, să vedem dacă sunt de acord, iar apoi semnăm un proces verbal de prelucrare a datelor. Partea de aprobări în ceea ce privește și evenimentele noastre pentru că am avut o seară de film caritabilă în căminul 7, acolo am avut nevoie de aprobarea convenției pentru a putea desfășura activitatea asta. Am mai avut o seară de board games la Bunker Arena Laser Tag și am semnat un contract de colaborare pentru închirierea acelei săli pe bază de donație. Am mai avut nevoie de acordul Universității pentru a putea desfășura acestă activitate acolo.

L.B. De unde ați pornit cu acest caz particular?

C.P. : Nu am pornit cazul ăsta particular. Inițial, am mers printr-un contact la Secția de Oncopediatrie pentru copii din cadrul Spitalului Nr. 1, copii care au diferite probleme și stau acolo pentru tratament. Noi o să mergem cu cadouri la ei și cu chestii de care au ei nevoie, lucruri pe care le vom cumpăra din banii strânși, dar mare parte din bani o să meargă către acea fetiță.

… încercăm să ne simțim noi bine, dar să facem un bine prin chestia asta.

L.B. Ați adus vorba mai înainte despre seara de film și despre evenimentul de la Bunker Arena, cum au decurs aceste evenimente caritabile?

C.P. : Legat de seara de film am avut doi coordonatori pe acestă parte care și-au făcut o mică echipă care, cu ajutorul nostru, au obținut aprobările necesare, sălile, cele două videoproiectoare, pentru că au fost două filme, laptopuri. Ei au ales filmele, noi am suportat costurile pentru popcorn, sucuri, cipsuri și ce a mai fost pe acolo. Am încercat să le oferim o atmosferă cât mai confortabilă pe cât posibil încât ei să se simtă bine, să vizioneze un film. Legat de seara de board games, oamenii au făcut ce au vrut pe acolo, s-au distrat, s-au jucat, s-au simțit bine pentru că despre asta e vorba, încercăm să ne simțim noi bine, dar să facem un bine prin chestia asta. Noi facem chestii de astea mereu pentru organizația noastră, noi acum încercăm să le facem într-un sens caritabil.

L.B.Pe lângă promovarea de pe pagina de Facebook, cum reușiți să faceți acest eveniment cunoscut?

C.P. : Noi, în general, promovăm pe pagina noastră. Avem evenimente făcute, avem acces pe toate grupurile de evenimente, de cămine, ne axăm foarte mult pe online. Această fetiță are inclusiv o platformă de donații. Suntem destul de vizibili în acest oraș și nu avem nevoie de foarte multe pentru a ne face auziți.

L.B. Ne puteți spune o poveste care v-a marcat? Cunoașteți un caz deosebit?

C.P. : În afară de acestă fetiță, a fost acum doi ani o altă fetiță pe care încă o ajută cei de la Facultatea de Științe Sociale. Noi, în fiecare an, ne pregătim și mergem la ea. Este un copil care s-a născut cu laba piciorului întoarsă. Este destul de emoționant pentru că tatăl ei este taximetrist și președintele nostru de atunci așa a cunoscut cazul. Este emoționant mai ales pentru ca este vorba de copii.

L.B. Câte persoane ați putut ajuta până în prezent cu evenimente similare acestuia?

C.P. : Acest proiect se face de 6 ani. Eu am prins ultimele două ediții și acesta este a treia. Prin proiectul „Fabrica de fericire” nu am ajutat doar un caz particular. Cu banii strânși noi am ajutat mai multe familii defavorizate, adică anul trecut s-au cumpărat sobe, lemne, cadouri și lucruri pentru familii. Pot să spun că este un număr destul de mare de oameni pe care i-am ajutat, adică sunt undeva la douăzeci de persoane pe ediție.

L.B. Cum stimulați oamenii să doneze?

C.P. : Noi în fiecare zi am avut un stand care și acum este activ între orele 10 și 14 până la sfârșitul săptămânii, unde voluntarii noștri stau acolo și abordează oamenii, le spun despre caz și pentru asta le oferă chestii drăguțe în schimb. Avem activități interactive, avem o ruletă la care ei dau și câștigă premii, avem loz în plic, avem o tombolă prin care extragem la finalul zilei un câștigător și le oferim un cadou ziua următoare. Încercăm să oferim mai multe chestii în schimbul donației, adică omul când vine acolo și donează știe că pleacă cu mai mult de un lucru de acolo. Avem bilețele cu răvaș sau oamenii pot face poze cu noi. Le oferim tot felul de premii și chiar dacă nu câștigă noi tot le oferim bomboane, sucuri, ciocolată caldă, ceai, toate acestea sunt suportate de noi, bineînțeles. Nu ne place să strângem bani fără sa oferim ceva în schimb.

L.B. De ce ați ales Secția de Oncopediatrie și nu oricare altă secție?

C.P. : Mi s-a propus asta, adică am avut un contact de la o organizație. Am găsit un om care făcea voluntariat pe chestii caritabile și nu se putea să nu găsesc ceva la el. L-am întrebat și mi-a spus că o să fie mai greu, dar mă pune în legătură cu cineva și asta a fost.

L.B. Care sunt așteptările dumneavoastră  de la acest eveniment?

C.P. : Așteptările noastre ar fi ca fetița să treacă cu bine peste problemele respective pentru că din punctul nostru de vedere este ceva ce poate fi rezolvat, boala a fost descoperită destul de recent și este la început, singura problemă fiind accesibilitatea la tratament. Medicamentele pe care le  ia sunt luate doar din străinătate, din Germania, Italia, Elveția și marea problemă cu acest tratament este că pastilele ajung foarte greu în țară. O să încerc  să vorbesc cu prietenii noștri de la Medicină să vedem dacă putem găsi modalități prin care să acceseze aceste medicamente mai ușor. Pe partea de bani ne descurcăm, doar suntem economiști.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.