Ce este scrisul? ,,Scrisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu știai că știi”, spune Gabriel Liiceanu. Despre scris, poezie și inspirație am discutat cu Maria Prangachi, studentă în anul I la Facultatea de Litere din Craiova. Pentru ea scrisul este o eliberare şi de-a lungul anilor a așezat pe foaie în versuri, bucăți din ea, din trăirile sale.
Tatiana Talambuță: Cum a fost momentul în care te-ai apucat să scrii poezii?
Maria Prangachi: Ideea mi-a venit natural. Aveam vreo 13 ani când mi-am zis că eu îmi voi face propriul meu caiet cu poezii. Nu a fost nimic gândit. Totul a fost cauzat de dorul de mama, ea fiind plecată peste hotare. Poezia era metoda mea de a-mi spune durerea lăsată de lipsa ei. Ulterior, scriam și despre unicitatea fiecărui anotimp, despre bunici sau casa părintească.
T.T.: Ce te inspiră să scrii?
M.P.: Îmi creez poeziile pe baza trăirilor și pe cele simțite pe propria-mi piele. De regulă, mă poate inspira orice, de la un film văzut până la adierea vântului prin ramurile copacilor.
T.T.: Care din versurile tale au o însemnătate mai mare?
M.P.: Toate versurile mele își au o însemnătate aparte, pot spune că respir prin ele, dar cele mai profunde și marcante sunt pentru tata:
Așteaptă-mă, tată, acasă!
Eu vin degrabă, și te rog
Străbate mantia cerească,
Să porți cu mine-un dialog!
T.T.: Cu ce scriitor ți-ar plăcea să stai la o cafea ?
M.P.: Mi-ar fi plăcut să-l fi întâlnit pe George Bacovia, este poetul în poeziile căruia atunci când mă cufund, cu greu mă mai pot rupe din ele, are ceva aparte, acea putere din cuvinte care-ți ajunge până-n vene și te face să simți fiecare cuvânt, fiecare sentiment, fiecare nevroză.
T.T.: Cum ai vrea să se numească prima ta carte ?
M.P.:M-am gândit mult la asta și cred că prima carte pe care aș lansa-o s-ar numi Nu te mai caut, dar încă te aștept.
T.T.: Ce ți-ai dori sa faci în viitor?
M.P.: Nu știu, viitorul mă intrigă și în același timp mă sperie, dacă mi-aș lansa o carte ar fi un vis devenit realitate. Dar știu că cu poezia voi continua în mod inevitabil, nu îmi pot imagina perioada în care nu aș mai putea compune.
T.T: Ce pasiuni mai ai ?
M.P.: Îmi place să călătoresc și sunt pasionată de fotografie.
T.T.: Care este visul tău ?
MP: Nu pot spune că am un vis, dar aș fi mai mult decât împlinită dacă peste ani m-aș putea bucura de propriile mele cărți.
T.T.: Care este motto-ul ce te motivează ?
MP: Avem două vieți: a doua începe atunci când ne dăm seama că avem doar una.