„O simplă manevră poate salva viața unei persoane”

Adrian Aretu, locotent SMURD și ISU Dolj, practică meseria de pompier de 15 ani și este mândru că a salvat multe vieți de-a lungul carierei. A terminat Școala Postliceală Sanitară Carol Davila din București și mai apoi Facultatea de Drept. În prezent este în primul an la Master, specializarea Theoretical Physics.

Adrian își iubește meseria și nu a avut nici măcar un moment de-a lungul carierei în care să se gândească să renunțe, indiferent cu cât de multe riscuri vine această meserie. Mai mult, el consideră că meseria de pompier i-a oferit multe satisfacții atât pe plan profesional, cât și personal. Neînfricat, un pic rigid, însă sociabil și zâmbitor, Adrian sfătuiește studenții să învețe măsurile de prim-ajutor pentru că, uneori, o simplă manevră poate salva viața unui om.

Claudia Pîrlogea: Când v-ați început cariera de pompier și ce v-a determinat să alegeți această meserie?

Adrian Aretu: Cariera de pompier am început-o în 2006 ca angajat, iar din 2004 ca militar. Am ales această meseria în ideea de a salva cât mai multe persoane, de a face lucruri bune pentru persoanele din jurul meu.

C.P.: Ce calități trebuie să aibă un om pentru a deveni pompier?

A.A.: În primul rând, trebuie să fie sportiv, în sensul de a avea o condiție fizică bună, iar în al doilea rând, trebuie să fie comunicativ.

C.P.: Priviți această meserie ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

A.A.: În primul rând este ca o pasiune și în al doilea rând ca un loc de muncă. De mic, chiar dacă nu aveam pe nimeni în familie să lucreze în acest domeniu sau să fi lucrat, îmi plăceau mașinile de pompieri. Le vedeam când treceau pe stradă și mă fascinau, îmi plăceau oamenii care erau în ele.

C.P.: Ce presupune munca în echipă la pompieri?

A.A.: Munca în echipă presupune colaborare, încredere unul în altul, trebuie să îl cunoști pe cel de lângă tine, pe cel din echipa cu care lucrezi. Relația mea cu colegii este atât relație de muncă, de colegialitate, cât și de subordonare.

C.P.: Atunci când plecați din bază aveți informații minime despre ce vă așteaptă la fața locului. Ce nu ați vrea să găsiți acolo?

A.A.: Copii. Copiii mă sensibilizează mai mult. Nu știu cum să vă explic, dar simt că îmi pare rău, că îmi este milă. Numai ideea că este un copil, că este neajutorat, speriat și deja mă simt răscolit.

C.P.: Ce v-a marcat în activitatea dumneavoastră?

A.A.: Am avut câteva cazuri cu copii și pot spune că acestea m-au marcat cel mai mult. Un accident rutier în care este implicat un copil și deja devine mai greu pentru mine. Este mai obișnuit să vezi o persoană în vârstă într-un accident decât un copil. Nu aș vrea să intru în detalii. Ideea este că, după ce termin tura de serviciu, încerc să uit totul, să las totul la muncă și să nu iau nimic cu mine în viața personală. Dacă te încarci cu aceste lucruri îți va fi foarte greu să continui.

C.P.: Ați întâlnit vreo situație de urgență care să vă „pună pe gânduri”?

A.A.: Nu cred că există așa ceva în meseria de pompier. Nicio intervenție nu este identică cu cea dinainte sau cu ce am mai avut. Fiecare intervenție are o particularitate aparte. Niciodată nu te duci la un caz și întâlnești același lucru.

C.P.: Credeți că este necesar ca toți oamenii să aibă cursuri de prim-ajutor?

A.A.: După părerea mea, strict personală, cursurile de prim-ajutor ar trebui făcute undeva prin clasa a VI-a, cel târziu în clasa a VII-a. Sunt lucruri pe care le înveți și care pot face diferența între viață și moarte. O simplă manevră poate salva viața altei persoane și atunci cred că măsurile de prim-ajutor ar trebui învățate cât copilul este la o vârstă fragedă și are capacitatea de a absorbi toată informația, nu când are deja 20-30 de ani.

C.P.: Care a fost intervenția ce v-a rămas întipărită în minte?

A.A.: Prima intervenție pe care am avut-o ca salvator a fost o persoană spânzurată. Când am făcut cursurile la Târgu Mureș, aceasta a fost prima intervenție la care am fost și care mi-a rămas întipărită în minte.

Primul-ajutor în primele 10 minute de la accident crește șansele de supraviețuire

Conform statisticilor anului 2013 ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, timpul mediu de intervenție al SMURD, în cazul celor 127,614 intervenții înregistrate în cazuri de urgență, în perioada ianuarie-iunie 2013, a fost de: 42 de minute.

Practica și studiile mediale au dovedit că posibilitatea accesului victimei unei traume importante (ca cea generată de un accident rutier, spre exemplu) la servicii optime de prim-ajutor în primele 10 minute de la accident, constând în: realizarea evaluării și unui prim consult, resuscitarea și stabilizarea, imobilizarea și transportul la cel mai apropiat spital ale victimei, cresc în mod esențial șansele de supraviețuire ale oricărui accidentat, chiar și ale unuia cu traume majore.

Potrivit Mediafax, cele mai multe accidente rutiere grave au loc în timpul concediilor. În anul 2019, 1.864 de oameni au murit în 31.146 de accidente rutiere, potrivit unei analize derulate de către Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 729 erau pietoni. În plus, circa 40.000 de oameni au fost răniţi în accidente pe şosele.

Statisticile arată că în lunile de concedii au fost înregistrate cele mai multe accidente pe şoselele din ţara noastră: august (11,1% din numărul total de accidente), iulie (10,0%) şi septembrie (9,9%).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.