Cuvintele sunt o mare parte în fiecare aspect al vieții. În medie, o persoană spune circa 16.000 de cuvinte pe zi, 112.000 – pe săptămână. Zi de zi auzim replici de la părinți, prieteni, profesori care au un efect asupra noastră. Efectul poate fi pozitiv sau negativ. Aceasta e puterea Cuvântului. Studenți și absolvenți mi-au dezvăluit care replici ale profesorilor i-au marcat.
Roxana Știubei, absolventă de Jurnalism, a zis că a fost marcată de întrebarea profesoarei Xenia Negrea: „Ce faceți cu viața voastră?”. Această întrebare a făcut-o să înțeleagă cât de valoros este timpul și să devină conștientă de puterea pe care o are. A motivat-o să-și găsească forță de a merge mai departe, indiferent cât de greu e. Prin întrebarea doamnei profesor, a realizat că „istoria suntem fiecare dintre noi, pentru că acolo unde putem face un bine, cât de mic e el, schimbăm o bucățică din lume.” Roxana consideră că semnul întrebării e întotdeauna calea spre evoluție și aproape zilnic se întreabă ce face cu viața ei, ceea ce e un semn de maturitate.
Raluca Nedelea, la fel absolventă de Jurnalism, a dezvăluit că i-au dat curaj să-și îndeplinească visul cuvintele pe care le scria profesoara Xenia Negrea în fiecare e-mail: „Curaj! Succes!”. Prin aceste cuvinte, Raluca a înțeles că „ai nevoie de curaj ca să ai succes.” Cu toate acestea, Raluca a avut parte de o experiență mai puțin plăcută la școală. Atunci când a rămas corigentă la istorie, în primul semestru al clasei a douăsprezecea, fosta profesoară i-a zis că nu va trece, nu va lua bacul și nu se va alege nimic din ea. Aceasta a marcat-o și crede că nu e corect ca un profesor să-i zică așa ceva unui elev oricum ar fi el. Raluca a interpretat replica profesorului „de parcă m-ar fi făcut proastă.” A luat bacul cu cea mai mare notă la istorie, a intrat la facultate, a terminat facultatea cu notă mare și lucrează în domeniu.
Karina Anica (Jurnalism III) a povestit despre o profesoară, aproape de vârsta pensionării din școală care i-a imprimat în minte ideea că nu o să poată vorbi franceză niciodată. Lucrurile s-au schimbat spre bine când a venit o altă profesoară care iubea copiii și își făcea meseria din plăcere. La un moment dat, îi zice „Karina, nu trebuie să îți fie teamă. Vei reuși. În primul rând, trebuie să crezi tu în tine. Haide să încercăm să citim câteva cuvinte și vei ajunge la rezultate frumoase.” La fiecare oră o ajuta, i-a fost alături până la finalul liceului și a fost acolo să îi spună „Ești mai puternică decât crezi” atunci când a obținut diploma Delf B2. Karina crede că „iubirea de oameni te face sa îndrăgești unele lucruri și să poți să îți vezi și tu puterea care izvorăște din tine. Ea a putut și ca ea mai sunt multe alte exemple care m-au făcut ce sunt astăzi și cărora le datorez tot respectul.”